„Cum de nu bănuise cine era Vlad, soțul ei? Ce se întâmplase cu ea în tot acest timp? Nu înțelesese nimic din ce trăise. Nu văzuse clar lumea din jurul ei. O umbră deasă o învăluise de parcă toate zilele ei fuseseră fără amiezi.
Da, viața după fugă în străinătate a lui Sebastian nu mai fusese niciodată inundată de lumina amiezii. Evoluase tot timpul în penumbră, ca în acel vis coșmar, care se repetă mereu.” (Zile fără amiezi, fragment) În romanul Zile fără amiezi Eleonora Marcu, personaj cunoscut din Sonata îngerului (Editura Tracus Arte, 2013) își împlinește destinul. Ajunge o mare pianistă. Obține un important premiu internațional și susține mai multe concerte în străinătate. Evoluțiile de succes pe marile scene ale lumii sunt trepte spre vârful carierei, dar întâmplări neprevăzute și nefericite îi întrerup ascensiunea. Plecările peste hotare îi sunt intezise. Viața plină de lipsuri pe care este nevoită s-o trăiască într-o Românie comunistă, săracă și cenușie, dezamăgirile, tristețea și frustrările o determină să facă alegeri greșite. Le va înțelege? Va reuși să le îndrepte?
