Din cuprins: ◊ Concurență ◊ Instituțiile fundamentale ale dreptului concurenței ◊ Practicile monopoliste ◊ Înțelegerile între întreprinderi ◊ Abuzul de poziție dominantă și concentrările economice ◊ Practicile de concurență neloială În ultima perioadă, impulsul determinant pentru îmbogățirea zestrei normative în domeniul concurenței a fost reprezentat de realități obiective externe, precum obligațiile asumate prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană sau necesitatea implementării unor texte din dreptul european al concurenței în perioada postaderare.
Adoptate în acest context, o parte din normele juridice din materia concurenței a reclamat intervenția legiuitorului odată cu reașezarea activității economice din România, transformări ce au fost operate în corpul reglementărilor din acest domeniu în vara anului 2010. Eforturile legiuitorului de a adapta norma legală nevoilor economiei de piață, contribuția jurisprudenței la suplinirea lacunelor existente în acest domeniu, ajutorul doctrinei în realizarea acestor deziderate, dar mai ales ultimele modificări legislative constituie motivele pentru care am dorit să prezentăm concurența comercială așa cum este ea reflectată în legislație, doctrină și jurisprudență la momentul actual. Concurența reprezintă un factor esențial pentru bunăstarea consumatorului deoarece contribuie la creșterea calității produselor și serviciilor și implicit la stabilirea unui raport optim calitate-preț și a unor prețuri competitive. Mediul concurențial poate fi afectat negativ de activitățile anticoncurențiale care reprezintă obiectul sau efectul înțelegerilor sau a practicilor concertate între agenții economici, de abuzul de poziție dominantă a unor agenți economici puternici; de asemenea, concu¬renta poate fi distorsionată prin subvențiile acordate de stat unor agenți economici, ceea ce le creează o poziție avantajoasă în raport de ceilalți concurenți. Vorbim de o ramură nouă de drept aflată în plin proces de cristalizare întrucât este specifică economiei de piață care până de curând nu a existat în România. În consecință nici în doctrină nu există un punct de vedere unitar cu privire la existența sa ca ramura autonomă de drept, la sfera sa de cuprindere și cu atât mai mult în le¬gâtură cu definiția dreptului concurenței. Maria Dumitru