Din cuprins: - Despre cele dintîi societăți; - Dreptul celui mai tare; - Despre sclavaj; - Despre pactul social; - Suveranitatea este inalienabilă; - Suveranitatea este indivizibilă. Venerat de unii, detestat de alții, JeanJacques Rousseau și-a asumat destinul personal și public, lăsînd fiecărei generații și fiecărui grup social libertatea interpretării operei sale după propria înțelegere și propriile interese.
Inegală și contradictorie, posteritatea sa cunoaște ipostaze opuse: idol al Revoluției de la 1789 și al Comunei din Paris de la 1871, dușman al Restaurației de după 1815, Rousseau rămîne fondatorul teoriei suveranității poporului prin exercitarea "voinței generale", pregătind astfel, în viziunea unora, democrația directă, iar în a altora, dictatura totalitară. Mesajul teologicopolitic transmis în cartea pe care Editura Institutul European o oferă publicului larg (cuprinzînd cele două opere fundamentale pentru gîndirea iluministului francez, una în traducerea lui S. Antoniu și cealaltă în traducerea lui N. Dascovici, cu un studiu introductiv de Anton Carpinschi) este unul unitar și sincretic de interes major. Desigur, Rousseau trăiește, observă și scrie într-o anumită societate dar, dincolo de critica societății de status și a ordinii absolutist-monarhice, el vrea să identifice principiul râului în lumina unei lumi rațional reconstruite. El pune în cauză societatea în sine, ordinea socială în ansamblu, în numele unei ipotetice și idilice "stări naturale" cei servește drept reper valoric și model. Anton Carpinschi
