Monografia tratează instituția hotărârii judecătorești civile într-o abordare comparativă a Codului de procedură din 1865 și a noului Cod de procedură civilă, cu numeroase trimiteri la acte normative speciale și la elemente de drept comparat, în special din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, dar și a dreptului Uniunii Europene.
Sunt analizate din perspectiva teoretică, dar și practica aspecte precum noțiunea și natura juridică a hotărârii judecătorești civile, deliberarea, pronunțarea, redactarea și comunicarea hotărârilor, condițiile de formă și de fond, remediile procedurale, efectele procesuale și substanțiale ale hotărârilor, dar și manifestarea acestora sub forma relativității și a opozabilității. De asemenea, este examinat sistemul actual național al practicii judiciare, îndeosebi mijloacele de asigurare a unei jurisprudențe unitare.
