Trei vieti intr-una. Convorbiri cu Nicoale Dragusin

[…] Iată o întâmplare. În 1942, în plin război, mamă și Florica se găseau împreună la vila familiei. George Enescu rezida împreună cu soția Marucă la Vila Luminiș în imediata vecinătate și, săptămânal, organiza serate muzicale pentru prieteni și cunoscuți.
Citește tot rezumatul cărții Trei vieti intr-una. Convorbiri cu Nicoale Dragusin... Într-o zi criticul Mănucă Ciomac a venit la Vila Florica aducând mamei și Floricăi invitația de a asista în ziua următoare la concertul Maestrului. În mod evident, amândouă au fost foarte măgulite și au dat curs invitației. Astfel, a doua zi cele două tinere, elegant îmbrăcate, și-au făcut apariția în salonul principal însoțite de domnul Ciomac. Acest concurs fericit de împrejurări (tinerețea, eleganță, compania criticului Ciomac) a dat naștere la discrete murmure de admirație în rândul asistenței care părea că se trezise din atmosfera de somnolență care domnea acolo. Prințesa Maruca stătea așezată, în semiobscuritate, pe o canapea în mijlocul încăperii, având alături o jună asistență căreia îi încredința câte un bilețel destinat unui participant. În tot acest timp, Maestrul Enescu interpreta transpus în lumea artei piese de Bach, Mozart și Beethoven. […] Mai toți domnii le-au înconjurat pe cele două tinere și frumoase doamne, făcându-le conversație, la care ele răspundeau discret, chiar timid. […] […] Iată o întâmplare. În 1942, în plin război, mamă și Florica se găseau împreună la vila familiei. George Enescu rezida împreună cu soția Marucă la Vila Luminiș în imediata vecinătate și, săptămânal, organiza serate muzicale pentru prieteni și cunoscuți. Într-o zi criticul Mănucă Ciomac a venit la Vila Florica aducând mamei și Floricăi invitația de a asista în ziua următoare la concertul Maestrului. În mod evident, amândouă au fost foarte măgulite și au dat curs invitației. Astfel, a doua zi cele două tinere, elegant îmbrăcate, și-au făcut apariția în salonul principal însoțite de domnul Ciomac. Acest concurs fericit de împrejurări (tinerețea, eleganță, compania criticului Ciomac) a dat naștere la discrete murmure de admirație în rândul asistenței care părea că se trezise din atmosfera de somnolență care domnea acolo. Prințesa Maruca stătea așezată, în semiobscuritate, pe o canapea în mijlocul încăperii, având alături o jună asistență căreia îi încredința câte un bilețel destinat unui participant. În tot acest timp, Maestrul Enescu interpreta transpus în lumea artei piese de Bach, Mozart și Beethoven. […] Mai toți domnii le-au înconjurat pe cele două tinere și frumoase doamne, făcându-le conversație, la care ele răspundeau discret, chiar timid. […] Cu ritmul său trepidant de viață — astăzi la București, mâine la Frankfurt, poimâine la Londra, peste o săptămână la Buenos Aires — Constantin Erbiceanu a trăit deja trei vieți puse cap la cap și o începe, tânăr și neostenit, pe a patra. Mă întreb când a reușit să înregistreze aceste dense, erudite, dar și suculente convorbiri cu Nicolae Drăgușin? De la istoria familiei sale până la momente, puțin știute chiar de specialiști, din biografiile marilor compozitori, de la Ulfila la creștinarea Daciei, până la cutumele din Africa sau Filipine, subiectele acestei cărți sunt tratate cu pasiune, vervă, grijă pentru detaliul precis. Un exercițiu de Memorie vie și esențială, o enciclopedie… autobiografică, un curriculum antidot binevenit împotriva Ecleziastului valah. CRISTIAN BĂDILIȚĂ CONSTANTIN LAURENȚIU ERBICEANU (n. 1939, București) este inginer constructor, meloman, călător. Provine dintr-o familie de preoți, academicieni, universitari, magistrați, pianiști, ingi­neri. Din 1970 s-a stabilit în Germania, unde a desfa­șurat activități de proiectare. Ulterior, a fost însărcinat de firma Lahmeyer Internațional cu activități de consultanță în diferite țări din lume. Din 2004, odată cu revenirea defi­nitivă în România, a înființat Fundația Culturală Erbiceanu, care acordă premii și inițiază generoase acțiuni de mecenat. Cartea de față, reprezentând debutul editorial al autorului, reprezintă un excurs memorialistic și nu numai, în viața cuiva care a văzut și revăzut 125 de țări, a ascultat cu ­pasiune mii de concerte și spectacole pe toate meridianele globului și s-a străduit să se ridice prin viața trăită la inal­timea unor iluștri înaintași. NICOLAE DRĂGUȘIN (n. 1983, Alexandria) este cadru didactic universitar, doctor în filosofie, traducător. A colaborat cu articole și traduceri la: Idei în dialog, Dilema veche, Memoria — revista gândirii arestate, România liberă (Aldine), Sfera politicii, Studii teologice etc. Este colaborator al Fundației Academia Civică (din 1999) și lector la Fundația Calea Victoriei. A publicat volumele: Dialoguri pentru viitor, Ed. Insti­tutului Cultural Român, 2004; Altfel (împreună cu ASR Principele Radu al României), Ed. Polirom, 2009. Citește mai puțin...