Literatură în totalitarism. 1959-1960. La răscruce de generații încheie procesul de documentare și studiere sine ira et studio a fenomenului literar românesc din perioada 1949-1960. Cărțile Anei Selejan despre realismul socialist, cele șase volume ale Literaturii în totalitarism apărute începînd din anul 1994 și cele despre preistoria lui (Trădarea intelectualilor și Reeducare și prigoana), sînt primele de acest gen în spațiul literaturii est-europene.
Ele constituie cele mai prețioase instrumente, indispensabile pentru cunoașterea și aprofundarea realismului socialist – care a marcat politic istoria literaturii și a funcționat ca o frînă în evoluția ei. Cu fiecare reeditare, ele devin o valoroasă sursă de documente și imbold spre cercetare pentru noile generații de istorici literari și cititori. „Mirarea mea continuă, pe parcursul documentării, a fost aceasta: cum o masă mare de scriitori (și ceilalți artiști) de vîrste și valori literare diferite au putut fi dirijați spre o creație străină de legile și funcțiile esteticului de o mînă de critici și ideologi literari, toți tineri, toți pătimași, toți fără operă, atenți la păstrarea purității politice și la difuziunea largă a paradigmei, bucuroși să fie „rotițe” eficiente în mecanismul ideologizării publicului prin scrieri (Paul Georgescu, Ion Vitner, Ov.Ș. Crohmălniceanu, Radu Popescu, Savin Brațu, Mihail Petroveanu, M. Gafiță, Andrei Băleanu, N. Tertulian, M. Novicov, Georgeta Horodincă ș.a.), și cum se conformă această masă de creatori la toate sugestiile aberante ale acestora.” (Ana Selejan)
