Amintirile Holocaustului încep să se șteargă. Cei care erau mături în vremea războiului nu mai sunt printre noi; cei care au supraviețuit erau atunci copii, iar acum sunt bunici, de vârsta bunicilor lor când au trecut, ei înșiși, prin acele grozăvii.
Cum transmitem aceste amintiri cât mai viu? Cum să le descriem nepoților lumea aceea cumplită, ca să știe și ei, să-și amintească, și toate acestea fără a le știrbi siguranța de sine? Mulți dintre noi ne punem aceste întrebări, zi după zi. Un răspuns e clar pentru toți: să nu ascundem nimic. Este important ca fiecare familie să le povestească celor mici prin ce a trecut, pentru că nici un copil să nu crească în groapa neagră a neștiinței. E mai bine să fie povestit adevărul cu grijă, echilibrat, să fie spusă povestea specifică a fiecărei familii, decât să fie lăsat copilul într-un gol de cunoaștere. Acestea au fost intențiile noastre cu această carte publicâtă în comun. Speram că ea va ajuta fiecare familie să le povestească micuților ei urmași propria poveste. Suzana & Dafnă Desenul de pe coperta: Dafna Schoenwald …Fetiței cu părul roșcat și gura mergându-i fără oprire, Care se juca în nisip, la soare, Îi plăcea să danseze și să culeagă fructe, de toate, Să-și împletească-n codițe Panglici colorate, Să meargă cu părinții În parc, la jucării, Să mângâie căluții de lemn și pe cei adevărați și vii… Suzana RaWeh a studiat Literatura Engleză și Lingvistică la Ierusalim, a predat la universitate mai mulți ani și apoi s-a mutat în Italia împreună cu soțul ei, Haym, și cu fiica ei, Dafnă. Când s-a întors în Israel, a optat pentru o schimbare în carieră și s-a specializat în asistența socială. În următorii 11 ani, până a ieșit la pensie, a lucrat ca terapeut în cadrul organizației «Amcha». Dafna Schoenwald (născută Raweh), fiica Suzanei, este terapeut în domeniul psihiatric.
