Profunzimi Si Suprafete

Citind și recitind cartea zămislită de Pr. Bogdan Taifas, biblioteca dumneavoastră, iubiți cititori, se va îmbogăți cu o carte trezitoare, o operă mistică, psihologică și filosofică, o bijuterie de înțelepciune creștină șlefuită de un creator cutezător.
Citește tot rezumatul cărții Profunzimi Si Suprafete... Conceptul princeps care străbate ca un fir de gând întreaga lucrare este conștientă christică. Cutezanța creatoare, invenția inovatoare, interogația răscolitoare sunt atitudinile creative ale autorului. Este impresionantă cultura sa psihologică și filosofică, dincolo de virtuțile teologice. Ne referim la o carte în care ideile aleargă din adâncime la suprafață și reversibil. Este o carte care rezonează cu Maestrul Interior al fiecăruia, potrivită cu aceste vremuri ale transformării, o lucrare creștină în care cititorul va găsi pagini care i se adresează lui și numai lui. Mie îmi pare a fi o carte care face inima să vibreze la fiecare pagină și care nu va părăsi curând noptiera, o carte care poate deveni un reper și o călăuză. Cu talent literar-artistic, autorul ne convinge, după ample și subtile argumentări, ca lumina conștienței christice este calea primordială a vieții creștine, este călăuză sigură spre cunoașterea Sinelui. Șinele este Împărăția cerurilor. Psihologia transpersonală definește conștienta ca trezire a Sinelui. Lecturând această carte am trăit o „coincidență semnificantă”. În prezent, eu redactez un tratat intitulat Conscientică synergetică, în care un capitol amplu (peste 70 de pg.) este consacrat conștientei christice. Am scris că Iisus Hristos este Conștientă care sparge în două istoria: înainte de era noastră și după era noastră. Iisus Hristos despică în două istoria conștienței: conștienta prehristică și conștientă hristică. În conștiența hristică se întâlnesc cosmosul și istoria pământeană. E. Schure se referă la Cosmicul Hristos și Istoricul Iisus. Conștienta Christică este, înainte de orice, trezitoare. Este nedrept că doar lui Buddha să-i atribuim calitatea de Trezitor și lui Iisus Hristos doar pe aceea de Mântuitor (salvator). Iisus Hristor este Trezitorul care mântuiește! Conștienta Christică este și trezitoare și mântuitoare. Autorul are uneori intuiții prosinergetice. Psihologia sinergetică se referă la psihosinergie ca la o conlucrare a tuturor proceselor psihice: „împreună și deodată, unele prin altele nu unele după altele” (I. Mânzat). Astfel întregul este mai mult decât suma părților. Or conștiența Christică este eminamemte sinergizatoare: ea pune la lucru „împreună și deodată” conștientul și inconștientul, supraconștientul și transconștientul. Iar sinergizorul suprem este Șinele, care este centrare (la psihologii umaniști A. Maslow, C. R. Rogers și C.G. Jung) și ex-centrare (extinderea centrului, la transpersonaliștii S. Grof și K. Wilber). Astfel, Șinele cuprinde în el „divinul lăuntric sau Împărăția cerurilor”. Autorul analizează cu adâncime ipostasurile conștienței: drum pentru toată viața, căutare spre înăuntru, puterea de a-L căuta pe Dumnezeu în sufletul nostru și a ajunge la Sine. Sfântul Augustin medita asupra „Învățătorului lăuntric”. Suntem de acord cu ideea autorului că „Șinele este un chip al lui Dumnezeu în om”. Este interesantă interpretarea spovedaniei dostoievskiene. Se pare că ideea psihanalizei a fost inspirată de spovedanie. Arătam, într-o carte dedicată lui Doostoievski, că spovedania este o psihanaliză sacralizată, iar psihanaliza o spovedanie profană. Apreciem efortul autorului de a analiza psihologic păcatul și iertarea. Păcatul, din perspectiva psihologiei, este privarea sufletului de conștiență de Sine. Într-adevăr, iertarea asigură pacea conștienței. Am stăruit, în mai multe studii, asupra sinergiei dintre minte și inima, ca o trăsătură definitorie a conștienței christice (de exemplu, rugăciunea inimii și rugăciunea duhovnicească). Cu fiecare răsuflare, în Iisus Hristos respira Dumnezeu. Chintesența conștienței Sale este conținută în aceste cuvinte: „Eu și cu Tatăl una suntem!” Aceasta este sinergia dumnezeiască. Cartea lui Bogdan Taifas este o pledoarie pentru tinerețea spiritului. Conștienta Christică este lucrare pentru întinerire. Credința intrinsecă este secretul tinereții eterne. Conștienta Christică este tinerețe veșnică. „Tinererețea este un soare care-și prelungește răsăritul” (V. Hugo). Hristos este conștientă care luminează înveșnicit, care răsare de-a pururi fără să apună vreodată, este Răsăritul în vecii vecilor. Prof. Dr. Ion Mânzat Metafora, ca exercițiu în Duhul Bisericii și al lui Hristos Rar se întâmplă să-ți fie frică să scrii o prefață, ca să nu strici cartea căreia ai vrea să-i dai un plus de bucurie cu rândurile tale. E frica mea de acum. Un preot ascuns în faldurile unui zâmbet nesfârșit, jenat parcă de faptul că are harisma excepțională a scrisului fără încrâncenari, firav ca un pui de măr în livadă, toamna, rodește încă o carte. Un vraf de metafore cu iz de realism și plânse la cotul ochiului rugător. Cu un nume făcut să tâlcuiască lumi (pe Părintele Bogdan actele de stare civilă îl strigă Taifas), tânărul Avva scrie ca o rugăciune. Distins și smerit, filigramat și tăios deopotrivă, într-o doză de lumină pe care nu o înveți la clasă și nici la alte școli, oricât ar fi de înalte. Un Hristos normal, fără aure falsificate de rigorisme ieftine ori înflorituri dulcege îți umple retina gândului de bucurie. Se ascunde în text o sfială liturgică față de Scriptură, un realism catehumenal față de învățătura sănătoasă, limpede, zâmbitoare. Un soi rar de nuntire a cuvântului omenesc cu Cel dumnezeiesc. Profunzimi și suprafețe... Pentru un preot timpul de scris e firav tare. Între chemarea lui Dumnezeu și chemările ‒ cu timp ori fără, cu rost și când par fără rost ‒ oamenilor, îngrijat de nevoile familiei, cuminecător în agonii și straja de nădejde la vremuri grele, preotul are un timp al însingurării continue. Din el a frânt și Părintele Bogdan, un fel de miridă de veghe, cartea aceasta. Nu o putem cinsti doar citind-o, ci și bucurându-ne că ne poate schimba viața, optică de viață duhovnicească. O intimitate cu Hristos sporită prin iubire, o prietenie cu preoția firească, veți zice, rară, vă voi spune, care-l ține lucid, luminos. Atent la cei ai casei, preoteasă și pruncii de până acum, Părintele pare că taifăsuiește împreună cu ei. Simplu, liniștit, părintește, iubitor. E important să ne bucurăm de cartea aceasta ca de un semn de normalitate. Când un preot scrie, nu uita de rugăciune. De aceea, când citim scriitura lui n-avem a uita să ne rugăm pentru el. Să se țină smerit, și în profunzimi și în suprafețe, apropiat de Izvorul cuvintelor convertitoare care nu poate fi decât Unul, Hristos-Domnul. Bucurie dar, cititorule, prietenie dar, scriitorule! Pr. Conf. Dr. Constantin Necula Citește mai puțin...