Pornind de la premisa ca Poliția, sub denumirile diferite pe care le-a purtat, caracteristice epocilor în care au fost create, a avut un rol esențial de-a lungul istoriei milenare a românilor, lucrarea realizează o abordare pe patru direcții a atribuțiilor acestei instituții.
O primă direcție abordată a fost cea a evoluției istorice a instituției și a atribuțiilor acesteia până în anul 1989, ținând seama că instituțiile statului, inclusiv Poliția, au pentru fiecare etapă configurația determinată de influența realităților istorice ale epocii respective. Demersul științific inițiat a fost continuat, potrivit celei de-a doua direcții de abordare, prin prezentarea transformărilor intervenite în organizarea ministerului de interne, a Poliției Române și a atribuțiilor acesteia, după anul 1989. O a treia direcție de abordare vizează identificarea principalelor activități și atribuții ale poliției la nivelul unor state membre ale Uniunii Europene, a altor state europene, dar și în raport cu alte state situate în afara continentului european, precum și stabilirea cadrului legal și instituțional al cooperării europene și internaționale.
