În romanul Mușcînd din moarte ca din ciocolată, Cela Varlam își asumă trăirea insuportabilului, pentru a da glas unui avertisment adresat întregii omeniri. O scenă de o violență halucinantă deschide paginile acestei cărți.
Istria. Locuitorii unui sat istro-roman, comunitate din care fac parte preadolescentă Ena și familia ei, sînt ridicați, într-o noapte, de un comando sîrbesc, care-i transporta într-o zonă carstică, unde sînt împușcați și/sau împinși în crevasele abisale ale locului. Erau anii cînd armata lui Tito trecuse la purificări etnice, recurgînd la metode asemănătoare cu cele ale fostului ocupant. Între Ena și Filip, ofițerul țitoist, șeful comandoului ucigaș, dar și salvatorul fetei, se dezlănțuie o iubire răvășitoare, în care victima și călăul traversează, după terminarea războiului, îmbrățișați sau măcinați de strigăte și despărțiri, drama comunităților din sud-estul european. Exodul oamenilor de oriunde spre lagărele de refugiați din Europa, încercînd să scape de tăvălugul „vremurilor noi”, destinele celor din spatele sirmelor ghimpate, care decid că și-au găsit acolo căminul, pun împreună toate personajele romanului într-o construcție ce nu-și găsește analog în proza românească actuală.
