Intelectualii ed.2015

Cine sunt intelectualii? Ce reprezintă ei dincolo de imaginea onorabilă pe care o oferă lumii? Sunt oare cei mai potriviți să conducă destinele omenirii, dând sfaturi de la înălțimea unei moralități impecabile, acordând indulgențe cu bunăvoință papală sau sancționând greșelile cu luciditatea celor care contemplă dezastrele istoriei dintr-un birou? Cât respect au pentru adevăr? Ce atitudine au față de bani? Cum se comportă în familie și cât sunt de loiali față de prieteni? Paul Johnson, jurnalist de notorietate în lumea anglo-saxonă, răspunde acestor întrebări analizând câteva cazuri concrete - Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Brecht, Russell, Sartre – și încercând să vadă câtă unitate există între viața particulară a acestor celebre personaje și principiile pe care le-au exprimat public.
Citește tot rezumatul cărții Intelectualii ed.2015... Carte recomandată de Teodor Baconschi în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți". Fragment din carte: "Stilul scrierilor lui Marx nu este acela al unui cercetător... nu citează exemple și nu citează fapte care i-ar infirma teoria, ci doar pe acelea care susțin sau confirmă fără dubiu ceea ce el consideră a fi adevărul ultim. Întreaga abordare este de natură revendicativă, nu investigativă, este revendicarea a ceva proclamat ca fiind adevărul perfect, nu cu convingerea unui om de știință, ci cu aceea a unui credincios.    În această accepțiune, „faptele" nu sunt de o importanță centrală pentru opera lui Marx; sunt auxiliare, susținând concluzii la care s-a ajuns deja în mod independent de ele. În aceste condiții, Capitalul, monumentul în jurul căruia s-a învârtit viața de cercetător a lui Marx, ar trebui privit nu ca o cercetare științifică a naturii procesului economic pe care intenționează să-l descrie, ci ca un exercițiu de filozofie morală, un pamflet comparabil cu cele ale lui Carlyle sau Ruskin. Este o predică imensă și adesea incoerență, un atac la adresa procesului industrial și a principiului proprietății, atac întreprins de un om care a nutrit o ură puternică, dar profund irațională față de acestea. Fapt destul de curios, nu există aici un argument central care să funcționeze ca principiu organizator. Inițial, în 1857, Marx a conceput lucrarea în șase volume: capitalul, pământul, salariile și munca, statul, comerțul și un volum final despre piața mondială și criza. Dar autodisciplina metodică de care avea nevoie pentru a duce la bun sfârșit un asemenea plan s-a dovedit a fi peste puterile lui. Singurul volum pe care l-a încheiat (care, fapt confuz de altfel, se concretizează în două volume) nu are practic nici un plan logic; conține o serie de expuneri individuale puse într-o ordine arbitrară. Filozoful marxist francez Louis Althusser a găsit structura Capitalului atât de confuză, încât a considerat „imperativ" ca cititorii să ignore partea întâi și să înceapă cu partea a doua, capitolul patru. Alți exegeți marxiști au respins însă cu vehemența această interpretare. De fapt, abordarea lui Althusser nu este de prea mare ajutor. Chiar și sinopsisul lui Engels asupra Capitalului, volumul întâi, nu servește decât la a-i sublinia slăbiciunea sau mai curând absența structurii. După moartea lui Marx, Engels a publicat volumul al doilea pe bază a cinci sute de pagini folio din însemnările lui Marx, dintre care a rescris un sfert. Au rezultat șase sute de pagini plicticoase și confuze despre circulația capitalului, în principal pe baza teoriilor economice ale anilor 1860. Volumul al treilea la care Engels a lucrat între 1885 și 1893, trece în revista to aspectele capitalului care nu fuseseră încă atinse, însă nu reprezintă nimic mai mult decât o serie de însernnări, incluzând o arxmie de pagini despre camătă, majoritatea notițe ale lui Marx." Citește mai puțin...