Efectul de luna de miere - Bruce H. Lipton

Autorul vă este cunoscut deja: a scris o carte revoluționară, Biologia credinței, pe care am publicat-o în 2008 și care le-a schimbat mentalitatea miilor de cititori, urmată de Evoluție spontană, în 2 volume, carte publicată în 2010.
Citește tot rezumatul cărții Efectul de luna de miere - Bruce H. Lipton... și în cartea de față, a treia pe care Editura For You are bucuria să le-o prezinte cititorilor din România, autorul găsește o cale unică, revoluționară, de a uni verigile lipsa dintre biologie, psihologie și spiritualitate, aplicând rezultatele cercetărilor sale științifice, la dinamica relațiilor de cuplu. Nu întâmplător, cartea este subintitulată știința de a crea Raiul pe Pământ. Folosind argumente științifice, explicate într-un limbaj accesibil publicului larg, Bruce Lipton ne arată că fericirea până la adânci bătrâneți nu este numai un concept inventat de Hollywood, ci o realitate posibilă și accesibilă tuturor. Fragmente din carte: „Gândiți-vă la cea mai fantastică poveste de iubire pe care ați trăit-o – Marea Iubire, când erați îndrăgostiți până peste urechi. Ați făcut dragoste zile în șir, nu v-a trebuit mâncare, abia dacă simțeați nevoia de apă și debordați de o energie inepuizabilă: e vorba de Efectul de Lună de Miere, care ar trebui să dureze veșnic. Foarte des însă, luna de miere se transformă în ciorovăieli cotidiene, poate chiar în divorț sau, pur și simplu, în toleranță. Vestea bună este că nu trebuie să se termine așa. Ați putea crede că Marea Iubire a fost, în cel mai bun caz, o coincidență sau, în cel mai rău caz, o amăgire și că sfârșitul Mării Iubiri a fost un ghinion. Voi explica, în această carte, cum puteți crea Efectul de Lună de Miere în viața voastră, dar și aduce sfârșitul lui. Odată ce știți cum l-ați creat și cum l-ați pierdut, puteți, ca și mine, să renunțați la a vă mai plânge de karma proastă a relațiilor avute și să creați o relație de tipul fericiți-până-la-adânci-bătrâneți, după care s-ar da în vânt și un producător de la Hollywood. Asta este ceea ce am descoperit după decenii de nereușite! Pentru că multă lume ne-a întrebat cum am reușit, Margaret și cu mine vom explica în Epilog cum am reușit – timp de 17 ani și mulți alții de acum încolo – să ne creăm Efectul de Lună de Miere de tipul fericiți-până-la-adânci-bătrâneți. Vrem să le împărtășim și altora povestea noastră, pentru că iubirea este cel mai puternic factor de evoluție pentru oameni, iar dragostea este contagioasă! Așa cum veți vedea când vă veți crea propriul Efect de Luna de Miere în viață, veți atrage spre voi oameni la fel de iubitori – cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Să ascultăm de sfatul, vechi de opt veacuri, al lui Rumi și să ne îmbătăm cu dragostea noastră unul pentru celălalt, pentru ca această planetă să se poată, în sfârșit, transformă într-un loc mai bun, în care toate organismele să poată trăi în Raiul lor pe Pământ. Sper că această carte să reprezinte, pentru voi, ceea ce a reprezentat, pentru mine, momentul acela din Caraibe: drumul spre crearea Efectului de Lună de Miere în fiecare zi din viață.” *** „Din punct de vedere biochimic, dragostea înseamnă și elixire. Dar, cu tot respectul pentru legenda lui Tristan și a Isoldei, ca și pentru elixirele complicate, create de-a lungul istoriei omenirii, elixirele despre care vorbesc eu sunt niște cocteiluri hormonale și neurochimice infinit mai complexe, mai fin calibrate, care ne curg prin trup, atunci când ne îndrăgostim și când ne dezindragostim. Da, ceea ce vreau să spun este că, la un anumit nivel, Efectul de Lună de Miere este o dependență chimică. și, de aceea, atunci când totul se termină, viața devine rapid o mare nefericire. Atenție mare dacă obiectul dorinței tale anulează totul, în timp ce tu continui să te cufunzi în „drogul“ iubirii induse biochimic. Ai putea sfârși ca mine, așa cum am arătat în introducere: într-o stare de exilare, stând pe un scaun, într-o casă goală și visând la iubirea pierdută. În acest capitol voi vorbi despre substanțele chimice și hormonii care ne ajută să ne explicăm anxietatea, lipsa poftei de mâncare și euforia ce caracterizează iubirea între doi oameni. Aceste elixire chimice de iubire ne îmboldesc să ne căutăm parteneri de sex, să ne fixăm asupra unui partener anume și să ne legăm de acel partener suficient de mult timp, pentru a crește cei mai neajutorați nou-născuți din regnul animal – cel puțin pe perioada copilăriei. Bineînțeles că lucrurile nu se întâmplă așa întotdeauna, pentru că vorbim despre oameni îndrăgostiți, nu despre ecuații științifice – așa cum spune Puck, personajul lui Shakespeare, din Visul unei nopți de vară, în faimoasa lui replică despre oamenii îndrăgostiți: „Proști sunt bieții muritori!“ Înainte de a aborda problema biochimiei iubirii, vreau să subliniez faptul că, în ciuda proastei păreri a lui Puck despre bieții muritori îndrăgostiți, nu trebuie să fim sclavii substanțelor chimice și ai hormonilor noștri! Noi suntem niște „autobiologi“ care creăm, prin intermediul gândurilor noastre, elixirele de iubire ce controlează celulele și țesuturile din organism. Da, aceasta este lucrarea binecunoscutei legături minte-corp, până u demult negată, ignorată sau minimalizată de știința convențională.” Citește mai puțin...