Familia Casassovici 1810-1976

Saga unei familii, revelatoare pentru înțelegerea rolului clasei medii care, prin munca cinstită, perseverența și hotărâre, a făurit România, așa cum devenise ea înainte de al Doilea Război Mondial.
Citește tot rezumatul cărții Familia Casassovici 1810-1976... Prin muncă și inventivitatea acestor oameni, în mai puțin de un secol, România a sărit din feudalism direct în capitalismul avansat, devenind, înainte de război, o țară avansată economic, care depășea Grecia sau Portugalia. Această clasă medie ne lipsește acum, decimată și izgonită de comunism și imposibil de refăcut în condițiile de corupție și de suprataxare a muncii cinstite, generate de autoritățile noastre.   „După armată, în vara următoare, am petrecut trei săptămâni la Balcic, din nou cu cortul și cu caiacul. În acele vremuri, atmosfera era boemă, lipsa de constrângeri, căldură, marea albastră și casele tătărești dădeau vacanțelor la Balcic un farmec unic. La Mamut, la un pian hodorogit, răsunau rag-time-uri tapate de studentul Celibidache, în timp ce noi aveam lungi discuții cu cafele și șerbeturi. Îmi plăcea să înot, puteam să rezist în braș ore întregi, fără să obosesc, cu un sentiment de imponderabilitate, detașat parcă de orice efort, într-o totală beatitudine. Cu Sergiu Celibidache și flirtul lui din acele vremuri, Iris Banbura, și alți câțiva băieți și fete, am făcut pe mare o excursie până la Capul Caliacra. Păcat că am pierdut, ca multe altele, filmul pe care l-am făcut atunci cu aparatul meu de cinematografiat de 16 mm. Tot atunci, bunul meu prieten Mihai Meitani mi-a prezentat-o pe Coca Iliescu. Eram cu toții în apă. Mi-a părut cam distanță și rece și, ca să o pun «a son aise», înotând pe sub apă, am ridicat-o și dat-o băldabac în apă. Dar Coca nu a apreciat și pentru moment relațiile noastre au fost reci. Ele nu se vor încălzi decât mai târziu, la București. Dar în acel an zbuciumat 1939, după înfrângerea Poloniei, pe cerul României se adunau nori grei. Rusia a impus cedarea Basarabiei, urmată de cedarea celor două județe din sudul Dobrogei. Eram atunci la Mamaia, pentru două săptămâni la Rex, într-o companie foarte agreabilă, cu Aglaie Chapeau-Rouge și Mia Zwidenek, când am aflat de căderea Cadrilaterului. Am plecat imediat la București și, pe drum spre bac, am întâlnit șiruri nesfârșite de căruțe cu aromâni, care se refugiau în țară, amărâți, cu chipurile împietrite, mergeau pe lângă căruțele în care își încărcaseră în grabă ce au mai putut lua din casele lor, cutia cu oratănii și sacii de cereale, în timp ce după căruțe veneau legate câte o vacă sau două, oi și un câine pricăjit.”