Jurnal cu si fara Nae Ionescu

Jurnal cu și fără Nae Ionescu este o carte de dragoste. O dragoste tristă. Iubirea singuratică a unei femei părăsite, care trăiește printre și pentru amintirile ei. O pagină din intimitatea unei căsnicii celebre, în marginea vieții omului care a modelat gândirea celei mai strălucite generații a României secolului XX.
Citește tot rezumatul cărții Jurnal cu si fara Nae Ionescu... Elena-Margareta Fotino și Nae Ionescu s-au cunoscut în 1911, s-au căsătorit în 1916, au avut doi băieți, apoi, în jurul lui 1930, s-au despărțit, fără a divorța vreodată. Ea a continuat să îl iubească, el, să o stimeze și să o ajute. Elena-Margareta Ionescu, născută Fotino (1889-1971), a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie și a urmat în paralel cursuri la Academia de Muzică și Arta Dramatică, fiind o bună pianistă și o fină comentatoare a concertelor audiate. Era pasionată de muzică clasică și citea volume de literatură și filosofie, adesea în original, în franceză și germană. A călătorit destul de mult în Europa, a fost primită de Regina mama Elena, aflată în exil în Italia, a avut ocazia să asiste la jocurile olimpice de la Berlin din 1936 și la o manifestație a cămășilor negre la Roma. În ciuda separării de soțul ei, Elena-Margareta Ionescu a întreținut relații de amiciție cu unii dintre apropiații și studenții soțului ei. Totuși, existența ei a fost una solitară după această despărțire, jurnalul de față, care acoperă, cu pauze lungi, perioada 1918-1961, fiind o mărturie dureroasă despre o legătură ce nu avea datele necesare pentru a dura și despre o dragoste care a continuat mult după ce relația s-a destrămat.