Cozonac. Transilvania

Am deschis ochii într-o baie de lumină. Pereți văruiți, aș ternuturi albe, o rază orbitoare dar rece tas nea pe s ervetul ajurat de pe masă prin singurul geamlac deschis. Și Gene care mă pândea de pe scaun, ca un dulău de casă, nerăbdător.
Citește tot rezumatul cărții Cozonac. Transilvania... Intrase s i ies ise de câteva ori pe us a care scârțâia, dar n-o auzisem. E foarte cald, te sufoci aici, în brutărie, zice. Da, miroase a dulce, a bine. Pentru noi, mă simt datoare să-i spun dintre uriaș ele perne în care mă proptesc, aș a e când e bine, e ca în paradis, adică e Pas te s i se fac cozonaci. Da lung din cap s i-s i verifică nasturii cămaș utei, ca o călugăriță. E înduioș ătoare această față bună, crescută în respectul pentru om. Ar vrea să deschidem geamul, să ne răcorim măcar un pic. Ferească sfântul! Mârâi de sub pilota. Mai bine ne îmbolnăvim decât să cadă cozonacii care, poate, chiar acuma cresc. Și mirosul ? Înțelege cu nasul izurile de zahăr, portocală, vanilia s i romul, dar n-a mai simțit aș a ceva niciodată. Asta e miros de lucru copt, zice, brios ele sunt deci în cuptor sau afară, unde să mai crească? Mă spăl s i mă îmbrac în goană, îi explic ce se întâmplă. Când am ajuns noi azi-noapte, ea era franța s i n-am mai stat să-i traduc ce-am vorbit cu nâna Ana pentru dimineața. Trebuie să pot fotografia patru feluri de cozonac, două care sunt gata coapte, asta simte Gene, cel simplu cu stafide s i cel cu rahat, s i două care or să se facă acum, cu nucă ș i cu mac, pentru care ne sufocăm, dar pe care trebuie să-i prindem în plină lucrare. » Adina Keneres (născută în 1957 la București) a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (engleza-hindi) a Universitat ii din București (1980) și a obt inut Diploma de Studii Aprofundate la Universitatea Paris VII (Semiologie du texte et de l’image, 1989). Stabilită la Paris în 1987, s-a întors în România în 1997. A fost profesor, redactor, bibliotecar, asistent în comerț ul de artă, secretar de redact ie, documentarist, traducător, autor, responsabil editorial, lector-corector, copywriter, jurnalist cultural, editor. Debut cu proză în revista Vatră (1981). Debut editorial cu romanul Îngereasă cu pălărie verde (Editura Albatros, București, 1983 – Premiul Uniunii Scriitorilor), urmat de volumul de nuvele Rochia de crin (Editura Albatros, București, 1985). A colaborat cu proză, traduceri, cronici și articole la reviste și ziare înainte și după 1989, iar după 2000 și în mediul online.