Considerată una din cele mai bune cărți ale anului 2009 de către Time, Washington Post, Los Angeles Times Matt Prior este un jurnalist economic doborît de marea criză din anii 2000, după o dubioasă investiție într-un site propriu de poezie și analiză financiară.
Rămas fără slujbă, fără bani și cu o ipotecă pe care n-o mai poate plăti, riscă să fie evacuat din locuință. Mai mult, Matt bănuiește că soția îl înșală cu fostul ei prieten din școală. Dar, cînd totul pare să se îndrepte spre un dezastru, fostul jurnalist descoperă o oportunitate nu tocmai legala de a face bani: comerțul cu marijuana. Cu un umor savuros și o ironie mușcătoare, Jess Walter desfășoară în romanul său o galerie de personaje contemporane absurde și vag grotești: un avocat ce încheie contracte standard pentru vînzarea de droguri, un director de ziar incompetent și arogant, niște cultivatori de marijuana nătîngi și înduioșători. Ironia și satira nu exclud însă tusele calde, ce umanizează personajele lui Walter, ființe dezorientate prinse în vîrtejul unei lumi care și-a pierdut reperele. „O carte de un comic sumbru și o surprinzătoare tandrețe.” (Los Angeles Times) „Personajul central al cărții lui Jess Walter seamănă cu un Humbert Humbert drogat. Viața financiară a poeților este cel mai comic român apărut recent despre stilul de viață american.” (Time) „De la scena cumpărăturilor compulsive pe eBay și pînă la prezentarea acidă și seacă a schimbărilor ce distrug un ziar financiar, cartea aceasta etalează o inteligență periculos de tăioasă. Ea ne oferă o interpretare ingenioasă și oportună a mării crize economice actuale.” (New York Times) „O poveste de un grotesc delicios despre felul cum se duce de rîpă un vis american... o critică usturătoare a specificului acestei țări și a «sistemelor ruinate» care ne controlează. Cartea este condimentată cu tot felul de referințe jucăușe hiperactuale – Facebook, Wikipedia, ca să nu mai vorbim de singurul poem care menționează în aceeași strofă magazinul Costco și postul național de radio –, dar nu-i lipsesc nici consistență și nici sensibilitatea.” (Washington Post)
