„Societatea lui Zola e o mare sumbră, câteodată o cloacă, ale cărei secrete nu sunt alcoolismul, eredosifilisul și nedreptatea, ci efortul răbdător sau exagerat al oamenilor de a trăi aceste fatalități.
(...) Zugrăvirea societății reînvie, fără voie, tragedia: un grup uman, niște destine, o fatalitate. Toate elementele unei arte care depășește literatura descriptivă și creează, dincolo de realismul banal, marile cicluri naturaliste unde, pentru prima oară, omul e înfățișat deopotrivă în destinul său biologic, social și cosmic.“ - R.-M.Alberes „Emile Zola mi-a apărut întotdeauna drept unul dintre reprezentații cel mai puternic marcați, cel mai exemplar, din secolul al XIX-lea. (...) Căci cum să nu recunoști în epopeea lui Zola simbolismul și înclinația spre mit, care, în pofida întregii sale forțe drastice și a unei brutalități odinioară scandaloase puse în serviciul adevărului, îi ridică universul până la supranatural?” Thomas Mann