Prospetimea clipei

În octombrie 2008... Betty s-a trezit la Realitate, acel vid vibrant în care personalitatea este absentă, unde nimic nu începe și nimic nu moare. S-a născut în Quebec, Canada, unde locuiește și în prezent.
Citește tot rezumatul cărții Prospetimea clipei... Betty nu are nicio metoda, nu preda și nu învață pe nimeni. Ea spune: „Nu-i nevoie de nicio căutare, Marea Întâlnire este mereu cu tine!”€ *** Același vis revenea din viața-n viață menținând astfel iluzia timpului. S˜i acum, iată, văd pentru prima oară! Tot ce văd înaintea ochilor este o oglindă imensă. Sunt eu peste tot. Visul nu există decât în timp și numai în timp. Trăiam viața cu încetinitorul, desfășurând mereu și mereu același fir înfășurat pe o bobină. Timpul nu folosea decât la a stoca acel univers artificial pe care îl inventasem, un vis de individualitate care se derula în capul meu, o lume ireală, fictivă. Îmi rumegam viața douăzeci și patru de ore pe zi. Eram deci moartă în timpul linear și nu-mi dădeam seama de asta. În visul meu de individualitate nu vedeam decât ce era deja mort. Eu, care eram atât de speriată de moarte, mă înșelasem amarnic! Moartea nu există, este un concept mental cu desăvârșire imaginar. Să-ți fie frică de moarte înseamnă să visezi! Eu sunt tot ceea ce este viu, necunoscut, imensă prospețime, inepuizabilă și incredibilă sursă de viață! Betty *** „Ființă umană nu se iluminează niciodată: doar încetează să mai viseze că există în chip de gândire individuală și se dizolvă în marele Tot. Viața este perfecțiunea însăși. Marea Bucurie e reîntoarcerea la sursă. Profundă și eterna recunoștință.” Betty