Cum vad eu lumea

    Devenită simbol al științei, mai mult, simbol al unei înțelepciuni care depășește frontierele științei, ajungând la întrebările esențiale despre ordinea universului și rostul nostru pe pământ, figura lui Einstein continuă să exercite o fascinație fără egal, atât asupra oamenilor de știință, cât și asupra profanilor, cuceriți de clarviziunea, nonconformismul și umorul său.
Citește tot rezumatul cărții Cum vad eu lumea... Cum văd eu lumea reunește articole și conferințe ale lui Einstein, definitorii pentru calea urmată în cercetările sale științifice, pentru personalitatea și viziunea lui asupra lumii, texte prin care savantul a urmărit să se apropie de publicul larg, fără a lăsa în umbră rigoarea fizicianului.     La un secol de la descoperirea teoriei relativității, problemele puse aici de Einstein sunt încă în actualitate, iar perspectiva lui e un model pentru fizicienii care încearcă să ajungă la o teorie unificată, o teorie „tot ce există”- ideal căruia Einstein i-a închinat întreaga viață.      Fragment din volum:       „Mi se pare neîndoielnic că gândirea noastră se desfășoară în cea mai mare parte fără aplicarea semnelor (cuvintelor) și pe deasupra, în mare măsură, inconștient. Căci cum am putea altfel ajunge să ne „mirăm" în mod absolut spontan de o trăire? Această „mirare" pare să se producă atunci când o trăire intră în conflict cu o lume de concepte suficient de bine fixată în noi. Când un asemenea conflict este trăit cu putere și intens, el se răsfrânge, într-un mod hotărâtor, asupra lumii gândirii noastre. Dezvoltarea acestei lumi a gândirii este, într-un anumit sens, o fugă continuă din starea de „mirare".     O mirare de acest fel am trăit eu la patru sau cinci ani, când tatăl meu mi-a arătat o busolă. Faptul că acest ac se comportă într-un mod atât de determinat nu se potrivea deloc cu felul de evenimente care-și puteau găsi un loc în lumea inconștientă a conceptelor (a efectelor legate de „atingere"). Îmi mai amintesc și acum, sau cred că îmi amintesc, că această experiență a avut asupra mea o influență profundă și statornică. Trebuia să fie ceva dincolo de lucruri, ceva care să fie profund ascuns. Omul nu reacționează în felul acesta față de ceea ce se petrece sub ochii lui încă din copilărie; el nu se miră de căderea corpurilor, de vânt și de ploaie, de lună, nici de faptul că aceasta nu cade, nici de deosebirea despre cele însuflețite și neînsuflețite.     La vârsta de doisprezece ani am trăit o a doua mirare, de un fel cu totul deosebit, legată de o cărticică despre geometria plană euclidiană care mi-a căzut în mână la începutul unui an școlar. Am întâlnit aici enunțuri, de exemplu despre intersecția celor trei înălțimi ale unui triunghi într-un punct, care, deși nu erau în sine câtuși de puțin evidente, puteau fi demonstrate cu asemenea certitudine încât orice îndoială părea să fie exclusă.” Citește mai puțin...