Integrarea Psihoterapiei

unerea în act și experiențele emoționale corective Acest lucru conduce la conceptele gemene de punere în scenă și experiența emoțională reparatorie. O punere în scenă are fac atunci când clientul repetă o experiență timpurie, în cazul acesta în relație cu terapeutul, dar st în multe dintre relațiile din viața sa curentă.
Citește tot rezumatul cărții Integrarea Psihoterapiei... De exemplu, un client care în copilărie a fost respins de către un părinte poate pune în scena această experiență prin alegerea unor terapeuți cu figuri care dau impresia că îl resping, iar apoi începe să îi trateze pe aceștia că și cum respingerea ar avea efectiv loc în cadrul relației terapeutice. Acesta este un semnal dar care indică o potențială ruptură a alianței, dar este de asemenea o informație foarte importantă în vederea dezvoltării unei schimbări în stilul relațional al clientului respectiv care va fi binevenită și binefăcătoare în afara situației de tratament. Terapeutul trebuie să ia de asemenea în considerate și gradul în care el însuși de fapt îl respinge pe client pentru că și acest lucru poate să contribuie la punerea în scenă a rupturii. Abordarea potrivită pentru a vindeca acest tip de ruptură și pentru a schimba tiparele disfuncționale de reiaționare ale clientului se realizează prin intermediul și cu ajutorul unei experiențe emoționale corective sau reparatorii în cadrul căreia terapeutul refuză să participe la punerea în scenă și să răspundă într-o manieră care indică respingerea și în loc de aceasta tratează clientul într-un fel nou, pozitiv. În măsura în câte această experiență poate fi generalizată în afara tratamentului, clientul reușește să înțeleagă că oamenii nu îl resping întotdeauna, că acest lucru nu este inevitabil și că poare să caute și să găsească relații care au rol corectiv în loc să persiste în căutarea de situații care îi permit să pună din nou și din nou în scenă experiențele timpurii. Luarea în considerare a punerilor în scenă și a experiențelor I emoționale corective ne determină în mod inevitabil să ne gândim la transfer și la contratransfer: Transferul că proces este prezent cu o intensitate, mai mare sau mai mică în toate abordările psihoterapeutice, indiferent dacă respectivele abordări includ în conceptele lor teoretice recunoașterea existenței acestui proces. De fapt, deși, din punct de vedere tehnic transferul se referă la o relație între client și terapeut, ceva asemănător cu transferul apare ți se manifestă în foarte multe relații interumane din afara cadrului terapeutic. În cele din urmă, transferul, în sensul său arhicunoscut, stă la baza unei mari părți a disfuncțiilor care apar în relațiile interumane... Citește mai puțin...