Cu o discreta intimitate

În „Cu o discretă intimitate”, Madeleine Malraux, a doua soție a autorului și ministrului francez Andre Malraux își prezintă memoriile sub forma unui jurnal intim. O viață discretă, palpitanță și tragică.  „Madeleine Malraux a trecut prin mai multe încercări decât dacă ar fi trăit 1000 de ani, a trăit mai multe vieți rămând în tot acest timp ea însăși, o femeie cu o bunăvoință grațioasă și o inteligență unică.
Citește tot rezumatul cărții Cu o discreta intimitate... O carte minunată pe care o rezumăm spunând că nu există medalie pe lume care să recompenseze măreția unui astfel de suflet.“  - ELLE  „O poveste pasionantă, doldora de documente, în care îi regăsim pe de Gaulle, Pompidou, Kennedy și cu ajutorul căreia străbatem lumea, din Japonia până în Egipt și din China până în India.“  - L’Express  „Memorii condimentate cu anecdote savuroase, dar, înainte de toate, povestea unei tragedii bulversante, în care destinul pare că s-a inspirat din Sofocle.“  - Le Nouvel Observateur      Fragment din volumul "Cu o discretă intimitate" de Celine Malraux și Madeleine Malraux:       "12 mai 1962     Ce mai zi! Jackie s-a întâlnit cu noi la ora 9,30, la National Gallery of Art, în fața căreia așteptau câteva zeci de fotografi veniți să imortalizeze the very minute în care ea va ieși din limuzină ca să ne salute. Ca întotdeauna spontană, l-a îmbrățișat pe Andre „a la francaise", apoi m-a salutat pe mine, adorabilă și plină de căldură, fără fițe în ciuda mulțimii. La puțin timp de la începutul vizitei, Andre a luat lucrurile în mână, dominând ca de obicei mica noastră delegație din înaltul turnului său de cultură. Mi-am spus că era cam umilitor pentru americani să vadă cum le este prezentat propriul lor muzeu... Spre sfârșit, Jackie, fermecătoare, i-a spus lui Andre că i-ar plăcea mult ca Franța să împrumute câteva din operele sale Statelor Unite și să le-o arate, de pildă, pe Mona Lisa americanilor. Idee originală, dar... greu să-i faci pe francezi s-o digere! Andre, savurând prezența acestei grații alături de el, a spus că „vă vedea". Andre și cu mine am trecut mai apoi pe la ambasadă, după care, în timp ce el pleca spre un dejun la Sheraton-Carlton cu Clubul scriitorilor de dincolo de Atlantic  (the Overseas Writers Group, un club al ziariștilor foarte distinși, alcătuit în urma Tratatului de la Versailles), eu m-am dus să mă plimb împreună cu Nicole Alphand, fiind timp frumos și având liber pe durata după-amiezii.      Cât despre seara de ieri, a fost ca o încununare, cu o recepție de neuitat dată în cinstea noastră, organizată de ambasadorul Herve Alphand și de soții Kennedy. Jackie era superbă, rochie-bustieră din mătase naturală roz, asortată la tenul ei ușor bronzat, o adevărată zeiță. Am abandonat deocamdată culorile mele de doliu și am purtat o rochie din saten alb de la Staron, brodată cu perle și străsuri. Balanchine, Mark Rothko, Elia Kazan, Tennessee Williams, Thornton Wilder, Agnes de Mille, Susan Strasberg și Arthur Schlesinger erau de față, ca și peste o sută cincizeci de personalități. Ambianța era intensă, fizică, de parcă fiecare era conștient că trăia un moment istoric și voia să dea tot ce era mai bun din sine, dar și să obțină tot ce era mai bun din celălalt, fără a pierde nimic din ce se petrecea la masă alăturată. Eram așezată la dreapta președintelui, care a fost o gazdă spirituală, pasionantă, prezentându-mă tuturor cu mii de complimente... Înțeleg de ce femeile sunt înnebunite după el. Andre a apreciat mai puțin.     După dineu, am avut șansa să ascultăm un recital privat al lui Isaac Stern în „East Room". Sub imensele candelabre din cristal, a fost un moment încântător. Violoncelistul Leonard Rose și pianistul Eugene Istomin au cântat de asemenea: cei trei au interpretat Trio-ul de Schubert în Și bemol major: mișcarea a două a fost perfecțiunea însăși. Eram în al nouălea cer! În timpul recitalului, care a ținut cam patruzeci de minute, Jackie l-a vrăjit pe Andre, care se delecta. Din când în când, îi aruncăm câte o privire complice, de care lua nota fără să răspundă. Era atât de absorbit! Nu de muzică, evident, ci de frumoasă J.K., care s-a zbătut mult ca să organizeze această serată. Cred că părerea pe care Andre și-ar putea-o face despre ea este, pentru dânsa, deosebit de valoroasă. Vizita ei de anul trecut la Paris, sub aripa lui Andre i-a lăsat, după cum mi s-a spus, o mare și frumoasă impresie. Una o explică pe cealaltă, iar astă-seară, totul concură la a gravă ca în marmură fiecare sfert de secundă. Toate astea sunt perfecte ; ceea ce mă ajută să nu mă gândesc la lucrurile triste. La fel ca pentru Andre, care este literalmente entuziasmat de atâtea onoruri.” Citește mai puțin...