Din Cuprins: ◊ Fenomenul mistic în spațiul culturii române ◊ Există o poezie mistică românească? ◊ Misticism poetic la Eminescu, Blaga și Nichita Stănescu ◊ Vasile Voiculescu, pelerin spre "locul inimii" ◊ Daniil (Sandu) Tudor și chemarea "Rugului Aprins" ◊ Iluminare și vocație mistică la Daniel Turcea ◊ Nichifor Crainic între religiozitate și aspirație mistică ◊ Ioan Alexandru sau poezia existenței transfigurate ◊ Un contemplativ în era postmodernă: Nicolae Ionel ◊ Traian Dorz, poet al comuniunii ◊ Premise ale unei mistici feminine: Teodosia (Zorică) Lațcu Studiul de față este parte a unei teze de doctorat, Poezia de inspirație mistică în literatura română, susținută la Universitatea „Al.I.
Cuza" din Iași în anul 2006. Lărgirea ulte-rioară a ariei de investigare s-a soldat cu introducerea unor capi-tole noi, astfel încât a apărut ideea separării celor două părți a primei versiuni a lucrării. întrucât prima parte, cea teoretică, mai necesită unele revizuiri, publicam deocamdată partea a II-a, partea aplicativă, urmând ca în scurt timp să fie publicată și partea I. Noul titlu, Poezie mistică românească, marcat de o anu-miță imprecizie prin prezența substantivului nearticulat, arată că poezia mistică nu este un concept aplicat foarte riguros, că e sibil ca poeții propuși aici spre analiza să nu se încadreze pe de-plin în ceea ce exegeza occidentală numește poezie mistică. tentia noastră a fost de a opta pentru un titlu concis și strângător, un titlu ce îndeamnă la o privire îngăduitoare, dar, sperăm, nu superficială. Rigoarea excesivă adoptată inițial s-a dovedit la un moment dat neadecvată, atât în ceea ce privește materialul avut în vedere, mistica fiind, prin caracterul ei miș-terios și irațional un spațiu al imponderabilelor, cât și în privința instrumentelor teoretico-literare încă neexersate la noi în fața textului mistic. Iată de ce, la un prim nucleu de trei poeți (Vasile Voiculescu, Daniil-Sandu Tudor și Daniel Turcea) s-au mai adăugat pe parcurs încă cinci (Nichifor Crainic, Ioan Alexandru, Nicolae Ionel, Traian Dorz și Teodoșia-Zorică Lațcu). Puiu Ioniță
