Ultima Thule

„Poet și, totodată, logician, adică practicant (de marcă) al unei mult prea dificile discipline, lui Sorin Vieru nu-i este străin nici exercițiul grafic: mâna-i acționează în recreația dintre două gânduri laborioase, oarecum involuntar (sau «somnambulic», că acrobatul pe frânghie), dar nu aleatoriu, nu «haihui», ci, pare-se, în prelungirea lor, a gândurilor care dau să scape, grafică suplinînd, din timp în timp, lacuna gândului sau încâlcirea sa.“ (șerban FOARȚĂ) „Cititorul va poposi în Ultima Thule, «ținutul fabulos al Poeziei», după cum o definește poetul, cu încredințarea că a făcut o călătorie inițiatică și că, după ultima filă a cărții, urmează iar prima ei pagină, deschisă imaterial în sinea lui sub formă de energie pură.“ (Ioan Es.
Citește tot rezumatul cărții Ultima Thule... POP) „În poemele lui Sorin Vieru e un frig interior vecin cu o glaciațiune, un frig «bacovian» de-a dreptul. Când până și „gingășiile spuse alene“ îngheață, când iubirea «sudează metale reci», amintirile stau sub o «zgură friguroasă», sub «ghețari lăuntrici», iar tăcerea e «ca un altar de gheață», soluția e tot cea bacoviană… (Ion MUREȘAN) Vița activa Sunt un uitat: hirsutul alchimist. Ca să preschimb în aur plumbul trist, Ce diavol mă atâta, îmi exhorta Să retopesc aleanul în retortă și-n foc să dau, să nu se stingă focul, Bruma de ani rămasă, tot norocul...?