Obiectul propriu al științei Criminalisticii prezintă importanță pe două planuri distincte: pe de o parte, remarcă aportul său particular în aflarea adevărului, iar pe de altă parte, evidențiază unicitatea și autonomia sa față de celelalte științe juridice și nejuridice, dar aflate în slujba justiției.
Datorită obiectului propriu de cercetare, Criminalisticii îi sunt specifice anumite metode de cunoaștere, unele dintre ele tipice științei respective, altele comune mai multor științe, dar aplicate într-un mod particular, potrivit obiectului său. Prin însăși definiția dată adevărului, raportată la teoria cunoașterii, acesta este relativ. Criminalistică nu-și propune să ajungă la esența adevărului absolut, dar încearcă să se apropie de aflarea adevărului, fie el și relativ, sine ira et studio, fiindu-i indiferent cui folosește aceasta. Criminalistică a căutat și a găsit un sprijin eficient în științele exacte, utilizând toate cercetările de vârf în sprijinul propriului demers de cercetare. Singura autoritate care se bucură de același respect, indiferent de tipul de societate din care se naște, este autoritatea Legii. Oricare ar fi însă legea, singurul mijloc de a-i identifica pe cei care o încalcă, fără a proceda în mod abuziv la găsirea unui vinovat fără vină, este Criminalistică. Din cadrul sistemului Criminalisticii, lucrarea de față prezintă principalele elemente de tehnică și tactica criminalistică. Aceasta se adresează deopotrivă teoreticienilor, practicienilor, studenților din cadrul Facultăților de Drept, cât și altor specialiști, constituind un veritabil suport teoretic și practic.
