Dacă în prima Grădină, diavolul îl face prizonier pe om prin disimulare, prin viclenie, în Ghetsimani Iisus îl desființează pe cel ascuns în întuneric, prin aceea că singurul actant, cel care domina totul din interior este Prizonierul; El își conduce moartea care, pentru prima oară ascultă de Stăpânul ei până când dispare pentru totdeauna în Înviere, în contrariul ei fericit.
Mormântul gol - Cenotaful împărătesc, va fi singurul semn al nonființei ei, negarea negației: ,, Cu moartea pe moarte stricând" . Cenotafocrația: ,, Hristos a înviat, și nimeni în morminte. " (Sf. Ioan Hrisostom) ...
