Subminarea unei națiuni: false modele, falsa politică, falsa istorie O criză cu impact global: textul și pretextul «relația Ucraină-Rusia » O fotografie de grup neretușată: noi alături de UE, Germania, S.U.A.
Referendumul din 29 iulie 2012 - un cutremur național cu replici geopolitice România încotro? sau Destinul nedecriptat al românilor Fragmente din carte: se transformă în 17 iulie 2012 CÂND STRIGĂ CRITICÂND ROMÂNIA, domnul Barroso, președintele Comisiei Europene, o face nu de furie, ci de frică. Nu este vorba de fiică pentru soarta democrației românești, ci de propria soartă. O soartă pusă la încercare de presiunile grupurilor de interese speriate că își vor pierde privilegiile cucerite în România de-a lungul atâtor ani, deseori prin instrumentele coruperii și șantajului. În plan național românesc, cauza și miza războiului politic din vara anului 2012 a fost refacerea echilibrului de putere între instituțiile statului, respectiv deblocarea mecanismului de control interinstituțional prin contraponderi (checks and balances). În plan internațional, amintitul război a redeschis cursa pentru controlul României. Astfel, criticile venite din toate direcțiile au fost, de fapt, expresii ale competiției dintre principalii protagoniști euroatlantici care, folosind aceleași pretexte oferite de aceeași amplă dezinformare, urmăresc să-și smulgă una alteia influență asupra Bucureștiului. Competitorii nu se confruntă direct, ci pun cu toții presiuni paralele asupra țintei romane, fiecare sperând că aceasta îi va ceda lui. În fine, în plan transnațional, avem de-a face cu contradicția (veche de când postcomunismul) între capitalul autohton și capitalul străin. Este vorba despre ecoul contemporan, mult mai aspru și mai cinic, al ciocnirii între doctrina « prin noi înșine » (național-liberală) și doctrina « porților deschise » (neoliberală). în planul dintâi, se luptă romanii între ei. în planul al doilea, se luptă străinii între ei - pe spatele românilor. În planul al treilea, se luptă românii (« corupți ») cu străinii (« virtuoși »). Lupta dintre capitalul autohton și cel străin este cu atât mai dură, cu cât întâlnirea lor s-a produs în momentul în care primul se găsea în faza acumulării primitive (în urma revoluției anticomuniste din 1989), iar cel din urmă în aceea a unei noi expansiuni imperiale (facilitate de prăbușirea imperiului sovietic). Dincolo de detaliile acțiunilor sale, Adrian Năstase, după cum s-a mai observat, a fost declarat corupt și condamnat în consecință în timpul prim-ministeriatului său, când a încercat să le concilieze pe cele două. El a permis accesul capitalului străin, dar i-a impus în schimb să contribuie, pe cai mai mult sau mai puțin conforme cu transparentă și libertatea concurenței specifice economiei de piață occidentale, la consolidarea capitalului românesc, încă debil și necompetitiv... DIN CUPRINS: CUVÂNT ÎNAINTE 5 Sunt un «corupt cinstit»! 15 Declarație făcută în fața judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție a României la deschiderea procesului pornit de la scandalul provocat de The Sunday Times 17 SUBMINAREA UNEI NAȚIUNI: FALSE MODELE, FALSA POLITICĂ, FALSA ISTORIE 21 Generoasa fundație MM 23 - Ce nu ne spune presa romană despre Occidentul euroatlantic Utopia exasperării 29 - Corul și partitura societății civile De la represiune la infracțiune - eșecul gândirii autoritar-populiste în politică penală 36 - Represiune contra expansiune Dimensiunea externă a «războiului» politic românesc 41 - Libertatea de a trage sfori politice - Actori interni de uz extern «Interlocutorii-cheie» ai doamnei Reding 51 România nu poate avea decât o singură politică externă 54 - Despre incompetență, frică, trădare Național-populism și justițiar-populism 59 Cui îi servesc, de fapt, «agenții lui Băsescu»? 62 De la puciul lui Ianaev la «lista lui Severin» 65 O țară a nimănui la porțile Occidentului 69
