Din cuprins: ◊ Ekphrasis și descriere. O introducere în teoria ekphrastică a secolului XX ◊ Imagine și literatura în critica românească din perioada 1960-1995 ◊ Lumea întro imagine ◊ Un tablou din galerie.
Inserția ekphrastică în romanele lui Constantin Toiu ◊ Refugii ekphrastice și efectul Wang fo Cartea EKPHRASIS. De la discursul critic la experimental literar abor-dează problema poeticii ekphrasis-ului în literatura română din perioada 1960-1995. Prima parte analizează prezența unei teorii a ekphrasis-ului în critica românească a acestei epoci, în timp ce partea a doua prezintă tipologia inserțiilor ekphrastice în romanul românesc al perioadei mențio-nate. Analizez astfel rolul referințelor și descrierilor ekphrastice ale tabloului Femeie citind (Pieter Janssens Elingă) în Lumea în două zile (George Bălăiță, 1975), ale tabloului Plata dijmei (Pieter Breughel cel Tânăr) în Galeria cu viță sălbatică (Constantin Toiu, 1976), ale statuii Victoria din Samotrache în Căderea în lume (Constantin Toiu, 1988), ale tabloului Parabola orbilor (Pieter Breughel cel Bătrân) în romanul Refugii (Augustin Buzura, 1984) și Ucenicul neascultător (George Bălăiță, 1977). Studiul pune în evidență rolul digresiunii ekphrastice în romanul ekphrastic românesc și încearcă să explice lipsa unui interes constant și consistent al literaturii autohtone pentru teoria și practica ekphrastică. Volumul se constituie într-o abordare originală a rolului interferențelor dintre arta cuvântului și artele vizuale în spațiul romanului românesc și deschide calea unei noi perspective critice asupra mecanismelor ekphrastice prezente în roman. Cristina Sărăcut
