Babbitt

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură Nu cunosc nici un alt roman american care să prezinte cu mai multă acuratețe adevărata America. Babbitt este un document social de prim rang. - H.L.
Citește tot rezumatul cărții Babbitt... Mencken, cronică la apariția romanului, 1922 Mi-aș dori să fi scris eu Babbitt. - H.G. Wells Babbitt este un om de afaceri modest, nu îndeajuns de important pentru a lupta cu instituțiile sacre cărora americanul de rând și-a vândut sufletul ca să se poată bucura de pace și prosperitate. Înfrângerea sa, descrisă cu forța, admirabilă înțelepciune și umorul unui mare scriitor, este înfrângerea unei întregi națiuni. De aceea cartea a provocat o atât de profundă tulburare în America și a avut un succes atât de durabil. În spiritul acesta trebuie să o citim dacă vrem s-o înțelegem și să fim impresionați de ceea ce are ea să ne transmită. - Paul Morand [Lewis ...] a administrat Statelor Unite un pumn drept în plexul solar, a imortalizat un personaj tipic american și a adăugat limbii noastre câteva cuvinte care au devenit monedă curentă. - The Times Fragment din romanul "Babbitt" de Sinclair Lewis: "Tot atât de palpitantă ca și pornirea motorului era pentru Babbitt drama parcării mașinii în fața biroului. Când coți din Oberlin Avenue spre Third Street, N.E., se zgâi să vadă dacă nu mai era vreun spațiu liber printre mașinile aliniate de-a lungul trotuarului. Bagă de seamă iritat că scăpase un loc către care tocmai se îndreptă un rival. Zărind mai încolo o mașină ce se depărta de trotuar, Babbitt încetini, făcu semn cu mâna șoferului ce claxonă în urma lui și, gesticulând agitat, pofti o bătrână să treacă, apoi brusc făcu o manevră, ca să evite un camion care se apropia din partea cealaltă. Lovind cu roțile din față bara de oțel a mașinii dinainte, opri, după care, strângând cu putere volanul, se strecură de-a-ndaratelea în locul rămas vacant. Cu toate că nu avea la dispoziție decât câțiva centimetri, reuși să tragă mașina la trotuar. Era o ispravă bărbătească, executată cu măiestrie. Mulțumit, prinse una dintre roțile din față într-un dispozitiv de oțel, că, măsură de precauție împotriva hoților, apoi trecu strada, îndreptându-se către biroul agenției sale imobiliare, situat la parter în clădirea Reeves. Blocul Reeves era încă mai puțin inflamabil decât o stâncă și la fel de practic precum o mașină de scris; număra în total paisprezece etaje, clădite din cărămidă galbenă presată, și avea linii simple, drepte, fără ornamentații. Era ocupat de birouri de avocatură, cabinete medicale, reprezentante de mașini, șaibe abrazive, sârmă ghimpată și utilaj minier. Firmele lor aurii străluceau la geamuri. Intrarea, în stil prea modern ca să mai fie împodobită cu coloane grandioase, era sobră, liniștită, austeră. La parter, pe latura din Third Street, se găseau o agenție a Western Union Telegraph, cofetăria Blue Delft, papetaria Shotwell și Agenția imobiliară Babbitt-Thompson. Babbitt ar fi putut intra în birou de-a dreptul din stradă, cum făceau clienții săi, dar se simțea mai de-al casei când, trecând prin coridor și intrând pe ușa din dos, putea fi văzut și salutat de țărănime. Cu oamenii mărunți, necunoscuți, întâlniți pe coridoarele clădirii Reeves - liftierii, curierii, mecanicii, intendentul și șchiopul cu aer suspect, care ținea standul cu ziare și țigări -, nu era nicidecum concetățean. Erau de fapt niște țărănoi care locuiau într-o vale îngustă, interesați numai de soarta lor și de bloc. Strada lor principală era holul de la intrare, cu pardoseala lui de piatră, cu plafonul sobru de marmură și cu vitrinele interioare ale prăvăliilor. Salonul de frizerie al blocului era punctul cel mai animat al acestei străzi, dar în același timp îi prilejuia lui Babbitt oarecare mustrări de conștiință. El, personal, era clientul „Salonului pompeian de frizerie" de la hotelul Thornleigh și, de fiecare dată când trecea prin fața frizeriei blocului Reeves, de zece ori, de o sută de ori pe zi, simțea că e infidel satului său."   Citește mai puțin...