Cascada soaptelor

În timp ce se antrenează pentru o cursă de mountain bike, Mark Lewis, elev în ultimul an de liceu, vede o fată misterioasă, îmbrăcată în niște haine ciudate, stând în picioare în spatele unei cascade în pădurea din Raleigh, un oraș din Carolina de Nord.
Citește tot rezumatul cărții Cascada soaptelor... Când fata face o remarcă despre mașinăria ciudată pe care merge el, Mark se gândește că nu e în regulă ceva cu ea. Iar când Susanna pretinde că este o servitoare-ucenică din anul 1796, băiatul e aproape sigur că e nebună. Și totuși vrea să afle mai multe despre ea. Mark începe o relație „la distanță“ cu Susanna prin bariera strălucitoare – și capricioasă – a Cascadei Șoaptelor. Curios să afle cât mai multe despre perioada în care trăiește ea și despre viața ei plină de violență, Mark se apucă de cercetări istorice – dar cunoașterea poate fi periculoasă. Curând, el trebuie să facă o alegere dificilă – să riște să schimbe istoria sau să o condamne pe față iubită la o viață de chin.     Fragment din romanul "Cascada șoaptelor" de Elizabeth Langston:     „Susanna iese peste un minut și aleargă spre pădure, aruncând deseori câte o privire peste umăr. Se oprește la liziera pădurii și scrutează tufișurile.     — Mark?     — Aici sunt, îi spun din locul în care mă găsesc, la câțiva pași de cărare.     Rămâne nemișcată ca o statuie până ce dă cu ochii de mine.     — N-ar fi trebuit să vii.     — Dacă n-ai venit tu la cascadă, am venit eu la tine.     — Nu mai am voie să plec din curte până ce mi se termină contractul.     — De asta sunt aici, ca să schimb lucrurile. Întind brațele spre ea. Vino încoace.     Ne întâlnim la jumătatea distanței. O strâng în brațe cu putere, savurând apropierea. Îngrijorarea din ultimele zile începe să se evapore. E în viață și pare sănătoasă și am de gând să fac astfel încât să rămână așa.     — Mark? Nu pot să respir.     Râde și icnește în același timp.     — O, scuze. Slăbesc strânsoarea. Mă bucur așa mult că ești bine. S-a purtat urât cu tine domnul Pratt?     — Îngrozitor. Pe față îi trece o umbră, ca de animal hăituit. Dacă ne prinde împreună..., lasă ea fraza neterminată.     — Îmi asum riscul.     Se uită peste umăr, neliniștită, și vocea i se înăsprește.     — Acum trebuie să pleci. Te rog. Stăpânul te va bate dacă te găsește aici.     — Aș vrea s-o văd și pe-asta.     Avertismentul ei mă readuce totuși cu picioarele pe pământ. Trebuie să mă concentrez pe misiunea pe care mi-am asumat-o, aceea de a o scoate de aici.     — Susanna, ești în pericol.     — Cum adică?     Încerc să-i dau vestea cât mai blând cu putință.     — Domnul Pratt se pregătește să te bată rău de tot. Vreau să vii în lumea mea.     — Mi-ai mai cerut asta o dată și te-am refuzat. Nu m-am răzgândit.     Se răsucește și se uită către curte. Trei fetițe dau buzna pe pajiște, dansând și chicotind.     — Du-te acum, înainte ca Deborah să dea alarma.     — Domnul Pratt o să te înlocuiască.     — Ce?     — Peste șapte săptămâni, stăpânul tău va semna contractul pentru o nouă servitoare.     Încremenește.     — Nu e adevărat.     — Ba da.     Scot din buzunar o copie a contractului de ucenicie al lui Joan.     Îmi smulge foaia din mână și ochii i se îngustează.     — O angajează ca fata în casă?     — Da. Joan îți va lua locul pe întâi septembrie.” Citește mai puțin...