Evadare din biblioteca domnului Lemoncello

Pe Kyle Keeley și pe frații săi mai mari îi unește un singur lucru: jocurile născocite de domnul Lemoncello, jocuri care i-au cucerit pe toți copiii din Alexandriaville. Când Kyle află că domnul Lemoncello a proiectat noua bibliotecă din oraș și, cu ocazia deschiderii, oferă invitații pentru o noapte petrecută în clădire, cu jocuri la discreție, băiatul este hotărât să facă parte dintre cei doisprezece norocoși acceptați la inaugurare.
Citește tot rezumatul cărții Evadare din biblioteca domnului Lemoncello... Dar, până la urmă, se dovedește că miza este cu mult mai mare decât să intre în bibliotecă: adevărata provocare este să iasă din clădirea ultrasecurizată și plină de mistere. Fragment din roman: "Niște ratați! Asta gândea Charles Chiltington despre naivii sentimentali precum Kyle Keeley. O domnișoară neajutorată începe să țipe și el uită de tot și aleargă să o salveze. Ce ratat de doi bani! Asta dacă nu cumva Haley Daley țipă pentru că găsise de fapt cealaltă ieșire. Gândul îi stârni râsul. Imposibil! Deși era frumușică, Haley Daley, regina clasei a șaptea, era complet cu capul în nori. Nu era posibil ca o fată prostuță ca ea să-l întreacă pe Charles Chiltington. Era vremea să-și verifice teoria. Dr. Zinchenko spusese chiar de două ori că „Personalul bibliotecii este aici pentru a vă ajuta să găsiți orice vă trebuie". Prima oară a spus asta când erau pe cale să intre în bibliotecă. A doua oară a spus-o când citea pomelnicul de reguli. Ei bine, ceea ce căută Charles era o ieșire din clădire care să nu fie ușa de la intrare și nici să nu declanșeze vreo alarmă. De aceea continua să dea târcoale holului de la intrare, unde se află fântâna arteziană. De aceea continuă să studieze atent vitrina cu recomandările personalului. — „Personalul este aici ca să ajute", mormăi el. Și „personalul recomandă". Ipso facto, cred că e un indiciu foarte valoros. În vitrina ferecată, Charles observă douăsprezece cărți. Una pentru fiecare dintre cei doisprezece concurenți? cugetă el. Obiectele din vitrină nu erau cărți adevărate. Erau coperte montate pe mulaje de spuma poliuretanică în formă de cărți. " Citește mai puțin...