Robotii din familia mea. Vol. 2: Robotii o iau razna

     Salut! Vă amintiți de mine? Sunt Sammy Hayes-Rodriguez, băiatul care trăiește în casă plină cu roboți. În fiecare zi merg la școală alături de “fra-botul” meu E, pe care mama l-a creat pentru a o ajuta pe Maddie, surioara mea care nu poate ieși din casă, să meargă la școala generală din Creekside.
Citește tot rezumatul cărții Robotii din familia mea. Vol. 2: Robotii o iau razna... E și cu mine ne-am făcut o mulțime de prieteni. Însă lucrurile o iau razna când în școala noastră apare un robot supercool, iar E se defectează și nu i se mai permite să fie “școlar substitut”. Acum depinde de mine să-mi dau seama ce nu este în regulă cu E și să-mi salvez familia!      Fragment din roman:       „Ai avut vreodată un coșmar în zori de zi și ți-a rămas fixat în creier toată ziua, repetându-se la nesfârșit?     Bine ai venit în lumea mea!     E este pornit pe tărăboi. Pe drumul spre Notre Dame, rupe tot ce-i iese în cale în South Bend, lăsând în urmă o dâră de stricăciuni, haos, vafe distruse de înghețată, ciocolată topită, copii plângând, câini lătrând și pisici cu frica-n oase.     Trip și cu mine ajungem mereu la cinci minute după ce E a trecut pe-acolo și a provocat daune majore.     - Este închis! strigă paznicul de la Zoo, când ne apropiem cu bicicletele de intrare. Și nu vom redeschide până ce câinii de prerie cu coada neagră nu vor opri vânătoarea de lilieci jamaicani!      - Domnule, spun eu arătându-i un selfie cu E și cu mine pe smartphone, l-ați văzut pe robotul ăsta?     Paznicul intră în tremurici.     - El este! Monstrul motorizat care a creat tot haosul ăsta. Tipul ăsta este un maestru electro-mecanic al dezastrului!     - Știți unde se află acum?     - Pe bicicletă. Se îndreaptă spre nord. L-am auzind spunând că merge la Notre Dame. Să fie un soi de jucător de fotbal bionic?     - Nu, domnule, spun eu, este robotul nostru.     - De altfel, joacă mai degrabă baschet decât fotbal, adăugă Trip. Ar trebui să-l vezi cum aruncă la cos.     Da, Trip o ține tot așa, spunând lucruri naspa în momente naspa.     - L-am văzut cum aruncă, spune paznicul. Un țap.     - Țapul e bine? întreb, simțindu-mă vinovat.     - O să se facă bine. Ceea ce nu pot spune despre potlogarul vostru robot. Când autoritățile îl vor prinde, nu-l vor închide într-o cușcă. O să-l pună la o presă de mașini!     - Nu și dacă mama și cu mine vom reuși să-i oprim alimentarea, înainte să mai producă pagube, spun eu.” Citește mai puțin...