De la povestirea Wunderkind, cu care scriitoarea născută în Georgia (SUA) debutează la 19 ani, și pînă la nuvela care dă titlul volumului, în Balada tristei cafenele se adună povești despre înfrîngere și durere înăbușită: iubiri pierdute, pasiuni care s-au stins sau nici n-au apucat bine să se nască, răzbunări care dau greș.
Îmbibate de marea melancolie a Sudului american (chiar dacă nu se petrec toate acolo), povestirile se alcătuiesc polifonic, ca o muzică a tristeților de oameni învinși de viață ori de dragoste: o adolescentă nu știe dacă mai vrea sau nu să fie toată viața pianistă; un bărbat își privește soția rătăcindu-și amintirile în alcool, dar rămîne, resemnat în furia lui mută, lîngă ea și lîngă copii; o femeie sălbatică și singuratică se îndrăgostește fulgerător și biata ei dragoste e nefericită... „Proza lui Carson McCullers e ca un fruct copt, gata de cules: de la depărtare pare desăvîrșit, iar din apropiere e seducător în formele lui imperfecte. Autoarea folosește neîncetat spiritul romantic și imaginația cititorului, chemat să umple toate golurile rămase în urma condeiului.” (The New York Times) „Sclipitoare și emoționantă, plină de umor și de poezie, Balada tristei cafenele s-a născut dintr-o minunată cunoaștere a puterilor ascunse care, puse în slujba binelui sau a răului, fac oamenii să fie oameni.” (Los Angeles Daily News) „Înainte de orice, literatura lui Carson McCullers este remarcabilă prin curajul forței sale de invenție: fără să-și piardă calmul, demnitatea sau puterea de a iubi, ea e îndeajuns de îndrăzneață ca să privească în față răul ce pîndește dintotdeauna umanitatea.” (V.S. Pritchett)
