Sensei. Infractor. Calugar

Dacă nu s-ar fi călugărit și nu s-ar fi pustnicit, autorul acestei cărți (autor pe care l-am cunoscut și fața către față, nu doar prin intermediul acestei cărți) ar fi ajuns cu siguranță un scriitor apreciat.
Citește tot rezumatul cărții Sensei. Infractor. Calugar... Este uimitor pentru mine cum un om crescut la școala violentă a artelor marțiale, a muzicii rock, a springarilor are o sensibilitate dostoievskiană a inimii, care îl ajută să îi portretizeze memorabil, cu har, pe "umiliții și obidiții" , pe "oamenii sărmani" violentați de mentalitatea capitalistă și consumeristă a Occidentului. De neuitat rămân în memoria cititorului chipul bunicii care a sădit în suflețelul nepoțelului grăuntele credinței, rămășițele satului tihnit de altădată, marile figuri ale duhovnicilor pe care i-a născut monahismul românesc, chipurile iconice ale sihăstrilor neștiuți ai României. De la prima la ultima ei pagină este o carte animată de duhul pocăinței necurmate. Citind-o, mi-am reamintit un lucru simplu, dar care prea des cade în uitare: a fi creștin ortodox înseamnă a lupta până la moarte cu patimile tale. Nu e suficient, ba chiar este primejdios să te conformezi unui standard exterior, să îți contabilizezi faptele bune sau părutele tale fapte de laudă, să îți adormi conștiința cu gândul că ai îndeplinit faptele credinței, că ți-ai îndeplinit datoria față de Dumnezeu. Formalismul și legalismul pîndesc viața fiecăruia dintre noi. Singurul reper în viața duhovnicească rămâne glasul conștiinței proprii, sădite în noi de Ziditorul a toate. Citește mai puțin...