Mărturisesc faptul că eu însumi am rămas uimit de numărul mare de locuri sfinte în care Dumnezeu mi-a făcut hodina sufletului în acest deceniu de febrilă căutare... A reieșit, la un calcul sumar, un număr impresionant de mănăstiri, schituri și biserici pe care le-am cercetat cu întrebarea (mai mult sau mai puțin "inspirată"), cu aparatul foto, cu nesomnul, cu osteneala drumurilor, dar și cu gustul (la trapeză), cu umorul și cu naturalețea obligatorie oricărei abordări a unui spațiu sacru.
Să aveți o lectură plăcută, dar mai ales folositoare! Așa cum folositoare mi-au fost și mie aceste drumuri la mănăstiri, care au fost cea mai emoționantă călătorie spre mine însumi. Închei cu înțeleaptă zicere a maestrului Grigore Lese: „A trebuit să mă risipesc ca să mă adun. Acum știu cine sunt“. Iar eu m-am risipit stând și m-am adunat călătorind... Și călătorind, am aflat cine sunt.
