…textele lui Răzvan Bucuroiu se constituie într-un îndemn la pelerinaj, unul care să treacă și dincolo de cele vizibile, la cele de străvăzut. Mănăstirile țării sînt oarecum precum ciupercile ieșite din același miceliu subteran sau precum coralii aceluiași atol submarin.
Pelerinajul la una dintre ele te face să le cauți în continuare și pe altele, surori în duh. Căci este plină țara această necăjită și frumoasă și tainică, prenumele ei România, de locuri care cheamă la pelerinaj. și dacă menirea principală a unui loc de pelerinaj este aceea de a înlesni comunicarea cu Dumnezeu, atunci trebuie observat că autorul ne face să-l însoțim și să simțim atingerea acestei supreme ținte. CUPRINS: Cuvânt înainte Sfântul descult al Bucureștilor Schitul Găneasa - de veghe cu Arhanghelii Mănăstirea Ciolanu - Athosul buzoian Chindia - Turnul Eiffel al românilor Mănăstirea Adam și cele 14 Eve ale sale Nămăiești - un act de dreptate duhovnicească Mănăstirea Pissiota - renaștere și înviere Mănăstirea Slănic - „Taborul argeșean" Mănăstirea Comana - mărire, decădere, renaștere Mănăstirea Viforată - viforul credinței Nucet - ca nume, sora geamănă a Coziei Credința^e altitudine: Mănăstirea Predeal O zi din viața unui episcop Mănăstirea „Cota 1000": o investiție pentru veșnicie Mănăstirea Aninoasă- eleganța simplitate Tristețile Casianei Lecția de firesc de la Galați Snagov - pe ape și în duh
