Daca nu veneai Tu...

…Un lanț nesfârșit de „dacă”, ce se termină cu o singură propoziție: „Dacă nu veneai Tu, Doamne…” Nepătrunse sunt căile Tale! Nepătrunse sunt căile Tale! Lida și-a aruncat privirea pe fereastră.
Citește tot rezumatul cărții Daca nu veneai Tu...... O briză ușoară răscolea apa albastră. Soarele revărsat peste mare juca în linii mici, care se pierdeau în adâncurile orizontului. Mergea cu privirea pe cărarea aurie care se îngustă de-a lungul apei, până ce se stingea biruitoare în frumusețea cerurilor. Oricum ar fi fost marea, liniștită sau cu valuri, soarele se sfârșea mereu în nemărginirea cerului. „Ca drumurile lui Dumnezeu”, a șoptit și a lăcrimat… Căci drumurile lui Dumnezeu, fie că merg spre liniștea din Emaus, fie că urcă spre chinurile Golgotei, se termină întotdeauna și neîndoielnic în Rai. Fragment din cartea "Dacă nu veneai Tu..." de Măria Pastourmadzis "- Vă mulțumesc, a zis Lida cu emoție și obrajii i s-au îmbujorat. Dar știți că eu, a continuat obosită, cânt doar ca amatoare, nimic mai mult. Cum mă voi întrece cu alți copii care au studiat la cele mai mari Conservatoare din Europa? Directorul a privit-o cu un zâmbet îngăduitor. - Tu ești eleva lui Apostolos Glinos, Lida, unul dintre cei mai buni dascăli de muzică din întreaga Grecie. - Îl cunoașteți? a întrebat surprinsă față. - Firește! Am fost prieteni și colegi la școala de muzică din Volos. - Domnul Glinos a predat la școală? - Da, înainte de a-și pierde fiica, a zis încet domnul Ignatiadis și a oftat. Lida și-a plecat mâhnita capul și ochii i s-au întristat. - Cum s-a întâmplat asta? a întrebat cu îngrijorare și supărare în glas. Știa de nenorocirea care-l lovise pe iubitul ei dascăl, de crucea insuportabilă pe care o purta. Tristețea lăsase riduri pe chipul lui prea devreme îmbătrânit, însă nimeni, și mai ales ea, nu îndrăznea să scormonească rana dureroasă și adâncă. - Asimenia a suferit de leucemie și a plecat din lumea aceasta la vârsta de numai șaisprezece ani, a zis directorul și iarăși a oftat. Era singurul lui copil, dar Apostolos a înfruntat această întâmplare cu credință și răbdare nădăjduitoare. Numai că după aceea a căutat tăcerea. A vrut să se retragă din vâltoarea școlii, a copiilor, a cursurilor, doar să cânte, pentru că sufletul lui îndurerat să-și găsească odihna. A părăsit școala și s-a retras pentru puțin timp aici, în provincie. - Atunci l-am cunoscut eu, l-a întrerupt dintr-odată Lida. - Probabil. Și ai devenit unica lui elevă. Nimănui altcuiva nu-i preda muzica, chiar dacă i-ar cere-o. - Și de ce a făcut o excepție doar cu mine? a întrebat încet față." Citește mai puțin...