Memoriile unui fost sagetator

 Am fost prieten apropiat cu Vintilă Horia. M-a impresionat faptul că, deși avea un nume cu rezonanțe balcanice, de fapt un nume aromân turcit, Caftangioglu, din considerente patriotice își luase ca pseudonim numele unui revoluționar ardelean.
Citește tot rezumatul cărții Memoriile unui fost sagetator... Mi-a dat ca exemplu pe romancierul francez Stendhal, născut Henri Beyle care, într-un voiaj prin Germania, vizitase orășelul cu acest nume. Acolo a ascultat o minunată muzică romantică luându-și că nom de plume numele acestuia, pe care apoi l-a consacrat. L-am întrebat odată pe Vintilă Horia dacă nu cumva suntem rude, dat fiind că bunica lui Trandafir Djuvara fusese născută Caftangioglu, dar n-am primit răspuns, deși consider lucrul acesta mai mult decât probabil. Găsesc extraordinara descoperirea manuscrisului inedit al Memoriilor unui fost Săgetător și publicarea lor sub îngrijirea prodigiosului Cristian Bădiliță. De ce „fost Săgetător”? Pentru că, pe stil vechi, el se născuse în 18 decembrie 1915, așadar în zodia Săgetătorului, iar pe stil nou a devenit Capricorn (31 decembrie). În cazul meu, născut în 18 August 1916 (Leu), am devenit prin trecerea la stilul nou , respectiv 31 August... Fecioara! Vintilă Horia era doar cu 8 luni mai vârstnic deca mine. Ce spuneți? Neagu Djuvara   Am avut visul următor: mă aflam în cerdacul casei de la Bălțați, într-un sfârșit de noapte, într-un început de zi, întins pe un pat cu mai mulți din familie. Vedeam foarte bine grădina din față așa cum fusese în realitate, așa cum o contemplasem adesea, în zorii zilei, vara când mă sculam devreme ca să mergem la vânătoare sau ca să sar în livadă și să culeg struguri și piersici încă ude și reci de rouă, când dintr-odată, înconjurată de o lumină mare, a apărut, pe bradul de sub cerdac, Sfânta Clară din Assisi. Imaginea era atât de limpede și de convingătoare, încât părea reală, n-aveam deloc senzația că visez, am căzut în genunchi, cutremurat, sfânta poate că mi-a spus ceva, apoi a dispărut în aceeași corolă strălucitoare, m-am trezit emoționat, absolut sigur că totul fusese nu un vis ci o apariție adevărată. Aproape că tremuram, nu atât de emoție cât de entuziasm, pentru că eram sigur că de atunci înainte trebuia să-mi schimb felul de a trăi, că aveam de urmat altă cale. Într-un cuvânt, că destinul meu fusese însemnat de o poruncă venită de dincolo și că, în mine, nu mai era loc pentru niciun fel de îndoială. Am rămas în pat câtva timp, copleșit de visul care mă locuia ca o posesiune binecuvântată, aveam încă foarte clară în minte viziunea, atât de limpede și de puternic desenată pe amintire încât și acuma o pot reconstitui fără greutate. O voce însoțea viziunea. Din aerul înconjurător, dintr-o ființă invizibilă, cineva rostise: – Sancta Clară! În latinește, ca totul să fie mai clar. Vintilă Horia Citește mai puțin...