eBook Cartea de la Vama Veche

Se născuseră în jurul lui 1950, astfel că la 18-20 de ani au prins scurtă perioadă în care s-a trăit, în România comunistă, cu iluzia libertății. Erau fără îndoială snobi, dar tocmai de aceea admirau cultura.
Citește tot rezumatul cărții eBook Cartea de la Vama Veche... Citeau The Doors of Perception de Aldous Huxley sau cărțile lui Carlos Castaneda și voiau, cu ce aveau la îndemână, să trăiască experiențele pomenite acolo. Băieții purtau părul lung, blugi de la pachet, din Occident, pe care-i frecau la genunchi ca să se decoloreze, și cămăși imprimate discret cu flori. Uneori își desenau pe obraz „tatuaje“ cu carioca. Vara mergeau în gâșcă, băieți și fete, la Doi Mai, socotit în anii ’60-’70 locul cel mai șic de pe litoral. Mai târziu s-au mutat la Vamă Veche. Mulți dintre ei făceau nudism – o altă formă de libertate. Noaptea aprindeau câte un foc pe plajă și stăteau în grup până-n zori, bând și cântând muzica folk… Regizorul Cristian Pepino, care face parte din această generație, a pus în scenă poveștile pline de haz pe care le-a trăit – sau le-a auzit – în vacanțele petrecute succesiv la Doi Mai, Mamaia-sat și Vama Veche în anii ’60, ’70, ’80 și chiar ’90. Alături de Cristi și de Cristina Pepino, apar în aceste pagini, din generația lor sau dintr-una mai veche, în roluri mai mari sau mai mici, personaje precum Silviu Purcărete, Antonio Albici, Cristi Hadji-Culea, Valeriu Moisescu, Tudor Florian, Lucian Giurchescu, George Banu, Nuni Anestin, Dinu Kivu, Alexandru Tocilescu, Vladimir Popescu-Deveselu, Decebal Scribă, Lache Hariton, Francois Pamfil, Vasile Gorduz, Anamaria Smigelschi, Ioana Crăciunescu etc. Dincolo însă de oameni, locuri și întâmplări, autorul evocă atmosfera specială, seducătoare, a acelor vacante, o atmosferă pesemne imposibil de regăsit astăzi. Fragment din ebook: De ce Cartea de la Vamă Veche? Pentru că acolo am început-o. Și pentru că titlul ăsta poate stârni interesul multora – pe care sper să nu-i dezamăgesc. Unii ar putea spune și că e un titlu „mai comercial“ ca altele. Vama Veche este acum un mare „brand“, deși nimeni nu pare de fapt să știe ce reprezintă și ce fel de marfă e. Pentru boșorogii de vârsta mea, este ceva iremediabil pierdut. Eheee... cum era pe vremuri Vama Veche... Cum să fie? Un loc părăsit, uitat de lume, la marginea societății, că de aceea mergeam acolo noi, tinerii de atunci, ca să ne simțim liberi. Cum fac și tinerii de acum.  Și de fapt, întâi a fost „la Doimai“, pe urma a fost „la Vama“. Dintre adolescenții care mergeau acolo prin 1965–’68, cred că cei mai mulți erau de la Liceul Lazăr și de la Liceul Tonitza, cei mai snobi și cei mai răsfățați. Eu făceam parte  din  două  gâști,  cea  a  lazariștilor,  care  locuiau majoritatea în Cotroceni (Dan Mastacan, Tony Petrașincu, Tosa Brătescu, Mary Darlău, surorile Caffe și mulți alții), și gașca de la Foișorul de Foc, numită așa pentru că mai toți stăteau prin zona aia (Silviu Purcărete, Antonio Albici, Mihaela Marinescu, Ioana Crăciunescu, Puck Bârna, Dimi Simon...). Citește mai puțin...