Slavă Ție, Doamne! Încă ne-am învrednicit să ajungem la sfântul post; încă ni se mai dă timp să ne dezmeticim din beția vieții păcătoase, când Domnul este gata să ne primească în brațele părintești ale milei Sale.
Deja trei săptămâni am strigat în rugăciune către Domnul: „Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață!”. și iată, a venit această vreme mântuitoare. Ne aflăm în pragul Sfântului și Marelui Post – al tărâmului pocăinței noastre și al milostivirii Domnului față de noi, păcătoșii, care ne caim. Să ne apropiem, așadar, dragii mei, cu îndrăzneală și să pășim cu dorința pe acest tărâm mântuitor. În marile și mântuitoarele zile ale Postului prin rugăciunile deja alcătuite, prin post, prin taina pocăinței Mântuitorul – Domnul e gata să ne ridice iar din adâncul păcatului și să ne facă făpturi noi. Iar Sfânta Biserică – maica noastră, ca o educătoare înțeleaptă treptat ne-a pregătit pentru nevoința postului prin cântări de umilință și citirea rugăciunilor bisericești, prin trecerea noastră de la mâncarea cu carne și cu peste la cea cu brânză, iar de la cea cu brânză la cea vegetală, încurajându-ne prin exemple din Evanghelie și din viețile sfinților. Dragii mei, iată, am intrat și în Postul Mare, în vremea cea mântuitoare a pregătirii pentru cel mai mare eveniment din istoria omenirii – pentru întâlnirea cu Domnul nostru Iisus Hristos, Care a înviat. și iată, a venit această vreme mântuitoare. Ne aflăm în pragul Sfântului și Marelui Post – al tărâmului pocăinței noastre și al milostivirii Domnului față de noi, păcătoșii, care ne caim. Să ne apropiem, așadar, dragii mei, cu îndrăzneală și să pășim cu dorința pe acest tărâm mântuitor. În marile și mântuitoarele zile ale Postului prin rugăciunile deja alcătuite, prin post, prin taina pocăinței Mântuitorul – Domnul e gata să ne ridice iar din adâncul păcatului și să ne facă făpturi noi. Iar Sfânta Biserică – maica noastră, ca o educătoare înțeleaptă treptat ne-a pregătit pentru nevoința postului prin cântări de umilință și citirea rugăciunilor bisericești, prin trecerea noastră de la mâncarea cu carne și cu peste la cea cu brânză, iar de la cea cu brânză la cea vegetală, încurajându-ne prin exemple din Evanghelie și din viețile sfinților. „Astăzi este primăvară în suflete!” – spune Sfânta Biserică. și prima săptămână a Postului Mare întotdeauna este în pragul primăverii, când natura înaintea ochilor întregii omeniri în fiece an printr-un grai tainic repetă învățătura despre învierea morților, zugrăvind-o prin minunea învierii ei, amintind că vremea de iarnă a „morții” pentru ea a luat sfârșit și înainte stă învierea vieții. și în subconștientul nostru începe aceeași așteptare a înnoirii sufletului și bucuria pentru faptul că acest lucru negreșit se va întâmpla. Înviază natura, dar și noi tot natura suntem și sufletele noastre își așteaptă primăvara lor – învierea lor. Așa începe postul – sărbătoarea sufletului.