„Îmbrăcat astfel, pășeam prin spațiul interstelar, înflăcărat de cunoașterea faptului că eram la un pas de marea aventură, în care, la sfârșit, urma să găsesc toate formulele cosmice și să-mi clarific secretul esențial al universului.
În mână țineam o baghetă lungă de sticlă. Bagheta îmi era dată să o port că, în trecere, să ating cu vârful ei fiecare stea. Iar eu știam cu deplină certitudine că dacă nu reușeam să ating fie și numai o singură stea, urma să fiu aruncat într-un de netăgăduit abis de neînchipuită vină și eterna pedeapsă. Nu există moarte. Viața este spirit, iar spiritul nu poate muri. Doar trupul moare și trece, mereu târându-se cu fermentul chimic care îl informează, mereu maleabil, mereu cristalizat, doar pentru a se topi în flux și a cristaliza în forme noi și diverse, care sunt efemere și care se topesc iarăși în flux. Doar spiritul îndura și continuă să se construiască pe sine prin incarnări succesive și nesfârșite, în vreme ce-și croiește drum în sus, spre lumină. Ce voi fi când voi trăi din nou? Mă întreb. Mă întreb...”
