Prietene bune, Julia, Colombe, Raphaelle și Anouchka sunt la vârsta întrebărilor pe care nu îndrăznesc să le rostească, așa că își consemnează în jurnalele personale cele mai ascunse gânduri.
Aflăm astfel că în jurul lor dragostea, un sentiment care le este încă străin, modelează destine, unește și destrama familii, pune în primejdie și salvează vieți, ca într-o inegalabilă dramă shakespeariană. Nevoia de iubire se va insinua treptat în fiecare gest și gând al celor patru adolescente, că nevoia de un drog ce aduce extazul și ale cărui consecințe sunt periculoase. Când povestea lui Romeo și a Julietei, pe care liceenii o vor pune în scenă, își va arunca umbra nefastă asupra realității, se va dovedi dragostea atât de puternică, încât să vindece rănile pe care tot ea le-a provocat. Modelele de ieri nu sunt neapărat și cele de azi, în schimb pasiunea se dezlănțuie cu aceeași violentă și mânie. În acest sens, Romeo și Julieta sunt și rămân arhetipurile pasiunii eterne. - Eric-Emmanuel Schmitt Fragment din roman: "Jurnalul lui Colombe Nimic nou de semnalat. N-am mai primit nici un mesaj ambiguu de la Lucas, iar Mehdi mă curtează non-stop. Rutina... N-o să ajungă prea departe cu mine. Defectul lui? E prea cuminte, prea politicos. Mă lăsă să-i decid eu soarta. Așa, n-o să fie niciodată prietenul meu. Iar Anouchka pretinde că n-a scos nimic de la tatăl ei la faimoasa întâlnire de la cafenea. Minte. În calitatea mea de cea mai bună prietenă, mă simt vexată: drept cine mă ia? Eu trebuie să-i ridic moralul când e angoasată, și ea mă lasă baltă de îndată ce află un detaliu picant. Dezolant... A, da, uitasem senzația: Augustin îl va interpreta pe Romeo. Romeo va fi Augustin. Sunt încântată. Toată lumea îl adoră pe Augustin. La Marivaux, Augustin are și privilegiul unei aure deosebite, pentru că e deja cuplat cu Mărie de ani de zile. Așa de tare ne-am obișnuit să-i vedem înlănțuiți pe coridoare și în curtea liceului, încât sunt aproape ca niște mascote pentru noi toți. Pe mine, Augustin și Mărie mă fac să cred în iubire. De îndată ce remarc lumina gingașă, fermecată, licărind în ochii lui Augustin când își apleacă ușor capul spre Marie, începe să-mi bată inima la gândul că și pe mine mă așteaptă lucruri la fel de splendide. "
