DUMITRU CAPOIANU (1929 — 2012) Chants de chats (Katzenlieder)—Trois pikes pourpiano (Cântece pisicești—Trei piese pentru pian) de Dumitru Căpoianu este un triptic de portrete sonore pline de umor ale unor personaje — evident — feline.
Compusă în anul 1986, suita este o întruchipare pianistică a măiestriei compozitorului, fiind o succesiune de imagini sonore în permanență mișcare — uneori dansantă, plină de grație sau de nerv ritmic, alteori dinamică sau de-a dreptul dezlănțuită — ce lasă imaginației ascultătorului libertatea de a crea adevărate scenarii cinematografice. Katzenlieder este unica lucrare dedicată pianului solo de către compozitorul Dumitru Căpoianu, a cărui relație cu instrumentul cu claviatura nu era foarte apropiată, instrumentele sale preferate fiind vioară și chitară (de fapt, întreg compartimentul de coarde, în general). Însă măiestria compozitorului, geniul său în domeniul armoniei muzicale, imaginația să timbrală orchestrală și virtuozitatea cu care stăpânea structurile dodecafonice sunt prezente din plin și în cazul acestor piese. Dumitru Căpoianu a abordat o multitudine de genuri şi forme muzicale, reuşind performanţa demnă de invidiat — şi care constituie marca supremă a valorii perene în artă — de a rămâne de fiecare dată el însuşi, fiind, în acelaşi timp, mereu divers şi surprinzător în formă şi conţinut. Amprenta stilului său personal, inconfundabil, înscrie suita Katzenlieder în şirul capodoperelor create de acest compozitor, al cărui limbaj sonor este printre cele mai uşor de recunoscut din creaţia muzicală românească. Cele trei mişcări ale suitei sunt, fiecare în parte, mici scenete în care sunt descrise caracterele şi obiceiurile personajelor pisiceşti, observate cu fineţe, cu umorul caracteristic al autorului, la care se adaugă afecţiunea sa pentru micile sale prietene feline. Surprinde mereu modul în care compozitorul a transpus în sonorităţile pianului impresiile pe care le-a avut ascultând cu atenţie sunetele — atât de diverse — emise de pisicile care-i zburdau prin preajmă.
