A îndrumat mai toate marile staruri ale vremii lui: Bette Davis, Marilyn Monroe, Sophia Loren, Maureen O'Hara, Lauren Bacall, Joan Crawford, Heddy Lamarr, Micheline Presle, Joan Fontaine, Sylva Koscina, Ann-Margret, Leslie Caron.
Supranumit regizor al femeilor pentru harul de a le conduce spre creeații extraordinare, i-a ghidat cu egală autoritate și eficientă pe Richard Burton, Maurice Chevalier, Peter Lorre, Victor Francen, Fred Astaire, Sessue Hayakawa, Louis Jourdan, Curd Jurgens, Alec Guinness, Rossano Brazzi, Gabriele Ferzetti. Scenariștii lui s-au numit Faulkner, Hemingway, Clifford Odets, Romain Gary, Frangoise Sagan. Rafinat colecționar de artă, a contribuit cu generozitate la lansarea pe orbita planetară a muttor tineri plasticieni, începând cu Bernard Buffet. Prietenii lui apropiați au fost Rene Clair și Jean Cocteau, Spencer Tracy și Katharine Hepburn, Humphrey Bogart și Lauren Bacall, Greta Garbo și Marlene Dietrich, Howard Hawks si Billy Wylder. Navigând printre coloșii star-sistemului și ai culturii secolului 20, și-a asigurat un loc privilegiat la masa gloriei. Într-o lume a efemerului, și-a asigurat respectul contemporanilor și omagiul posterității. Prețios pentru Pantheonul nostru, artist cu dublă profesie și tripla identitate culturală — română, franceză și americană, celebrul cineast încă nu a fost integrat în mentalul colectiv românesc. Când atât de patine nume românești au reușit să se afirme și să atingă maxima notorietate internațională în spațiul culturii occidentale a secolului XX, indiferența cu care compatrioții de ieri și de astăzi I-au tratat și îl tratează pe Jean Negulescu rămâne, în cel mai bun caz, de neînțeles. Filmele lui au avut 31 de nominalizări la Oscar. Au câștigat 4 statuete. Multiplu candidat la Premiile Golden Globe și deținător al acestui trofeu pentru cel mai bun film, multimplu candidat la American Directors Guild Awards, cotat printre primii zece regizori ai Hollywood-ului în anii '50, continuă să fie un necunoscut în țara lui de origine. Fragment: " UCENICIA LA PARAMOUNT Cei 19.000 de dolari câștigați din vânzarea expoziției de la Seattle, îi pune la bătaie pentru debutul în cinema ca regizor și producător independent, cu un film de autor, Three and a Day (Trei și o zi). Stupefiați, prietenii încearcă să-l convingă de nebunia gestului. Camera de Comerț din Hollywood avertizează în campaniile ei de disuadare: „Riscați o amară deziluzie. Din O SUTĂ DE MII câți pornesc să urce scara succesului, DOAR CINCI ajung în vârful ei". Surd la avertismente, Negulescu este de neclintit. Va fi cineast. și va revoluționa sistemul. Ascensiunea de până atunci îl face să-și piardă simțul proporțiilor. Va demonstra că și aici, la Hollywood, „un artist își poate realiza de unul singur operă". Cumpără peliculă, comandă decoruri și, convins că „nu subiectul în sine contează, ci modul de a-l povesti, altfel decât au făcut-o până la tine ceilalți" , însăilează un story cu un pictor, o balerină și un fermier, angajează trei obscuri actori, un operator sârb, nu-i ascultă sfaturile, filmează cum îi tăie capul în propriul apartament, apoi în exterior, la San Pedro. Odată developată, cele paisprezece bobine ar putea cel mult să exemplifice cum să nu faci un film. Umilit, le arunc5 la cos. Catastrofalul debut îi deschide totuși porțile studiourilor. Amuzat de pățania romanului și intrigat de voința lui de a scrie în imagini altfel deck până acum, regizorul Frank Tuttle îi cere un decupaj pentru secvența introductivă a musicalului This the Night (produs de Paramount) în care Parisul să apară Para imagini banale, fără Turnul Eiffel și Arcul de Triumf. Protagoniști sunt Lily Damită și un seducător britanic pe care îngrozitorul accent de periferie londoneză era să-l lase Pară rol: Cary Grant. Și engleza lui Jean are un puternic accent românesc, dar pentru un viitor regizor poate fi un avantaj. În hărmălaia din platou, rămâne inconfundabilă. "
