Arta conversatiei cu Ileana si Romulus Vulpescu

Publicistul Ion Jianu reunește în acest volum patru interviuri luate Ilenei Vulpescu în 1982, 2012, 2013 și 2015 și un amplu interviu luat lui Romulus Vulpescu în 1983, publicat acum cu adnotările soției acestuia.
Citește tot rezumatul cărții Arta conversatiei cu Ileana si Romulus Vulpescu...   „Fără nicio îndoială, Ileana și Romulus Vulpescu alcătuiesc unul dintre cele mai simpatice și mai originale cupluri scriitoricești din istoria noastră literară. Fini franțuziți, scriitori subțiri și de subțire, școliți perfect, talentați că nu foarte mulți, cei doi sunt deseori trimiși cam pe la colțul paginii. Motive? O anumită nonșalanță strigătoare la cer, ironii mușcătoare, purtarea unui chimonou apretat când altă lume sade cu mâinile în sold, libertate de cuget, neacceptarea imposturii și a lui i din a. La care se adaugă funcțiile publice ale lui nea Romică – senator și membru, odinioară, în CNA, demnități neiertate la romani, unde fiecare nutrește iluzia tembela că lui i se cuvine mai mult decât aproapelui său – plus semnătura gasibilă în coloanele revistei România Mare. Ei și?” (Nicolae ILIESCU)  Fragment: " „Traducerile fac o literatură foarte serioasă”  Î.J.: Fac traducerile o literatură? Ați dat excepționale tradu-ceri din Charles d'Orleans, Villon, Rabelais, Jarry...  R.V.: Firește că da. și încă una foarte serioasă, pentru că fac mai multe literaturi, aș zice. Dar, oricum, ajută. Pentru că, nu întîmplător, un om ca Heliade iniția acel celebru plan de bibli-otecă, „universală" cum zice el, cu acel loc de autori absolut necesari (în 1846, Ion Heliade-Rădulescu propune planul unei „biblioteci universale", menită să înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare, istorice, filosofice ale tuturor tim-purilor, n.a.). Deci: sigur că traducerile fac o literatură. și eu cred că traducerile pot să facă o literatură chiar bună. Nu mă refer numai la faptul că publicul le căută cu disperare și le citește cu mare plăcere, dar o cultură nu poate trăi numai prin ea însăși, cum cste și normal. Interferențele astea între culturi sînt un lucru — cum să spun? — recunoscut de toată lumea. Nu mai e cazul, nu niai e nevoie să fie argumentată necesitatea coexistenței cultu-și, în același timp, ca o consecință, interferențele dintre culturi care fecundează o cultură prin alta. Așa cum unii pot avea influența asupra noastră, și noi, la rîndu-ne, putem avea inlluența asupra altora. și avem... Din acest punct de vedere, universalismul e de dorit și îiitotdeauna apariția unei traduceri foarte importante (mai ales în cazul literaturii contemporane se întîmplă treaba asta) poate Nn deschidă noi orizonturi scriitorilor contemporani, să le dea Îndemnuri noi... Ce să mai vorbim? Există zeci de argumente core pledează pentru traduceri. Putem spune că noi, românii, nvem astăzi traduși, într-o proporție de 80%, clasicii, cel puțin ni I iteraturii contemporane universale. .,I.J.: Restituirea poeților clasici în limba română este deci...  R.V.: ...0 clipă: nu numai poeții, tot. Mă refer la toată lite-Ittittra. Poezia poate este mai greu de tradus, deși și proza e foarte greu de tradus. La proză își închipuie mai mulți că se poate traduce, să zicem, Comedia umană a lui Balzac, deși eu consider că și aici trebuie să fii un mare scriitor român, proza-tor, care să facă o traducere bună din Balzac. Asta-i situația... Să nu uităm că rămîne un Gogol — pentru că a „trecut" peste el un Păstorel Teodoreanu, sau un Turgheniev — pentru că a „trecut" peste el Sadoveanu ș.a.m.d. Revin: la poezie trebuie și consonanță de vocație. Vezi, un Doinaș nu întîmplător a tradus un Mallarme, un Faust și n-a tradus altceva... Eta Boeriu nu întîmplător a tradus Dante și poeții italieni, Petrarca... Deci există oameni care s-au îndrep-tat spre acei poeți, mai exact spus spre acea literatură care le-a consonat și le-a fost foarte aproape. Nu s-au făcut traduceri de serviciu sau pentru bani... Adică, marile traduceri care con-tează și care fac o literatură — deși și micile traduceri, de ser-viciu — contribuie la menținerea ei. Pentru că, în fond, există foarte multe cărți care nu stau numai în valoarea lor stilistică sau structurală; trebuie comunicat conținutul în sine, mai ales la literatura contemporană — vorbesc de romane — și, hai să zicem, literatura curentă, dar care-i foarte bună, întreține un anumit climat, ne ține pe noi la curent cu ce se mai întîmplă, cum mai gîndesc alții și pe alte meridiane... Una peste alta, zic că se fac lucruri foarte bune în acest domeniu. E părerea mea... Mă rog, eu pot să judec, cel puțin, limbile la care pre-tind că mă mai pricep, aici pot să fac o comparație." Citește mai puțin...