„Oboseala o răpuse pe Eleonora și ea adormi. Alături dormea o bătrînă care își desfăcu basmaua pentru a se răcori. În difuzor răsunau niște acorduri triste și o voce răgușită cîntă în rusește ceva de dor de mamă.
Șoferul fuma și o boare de tutun ajunse pînă la Eleonora. Prin vis, ea își văzu tatăl acscutînd un ferestrau pe prispă. Se furișă pe lîngă el și fugi în drum, bucuroasă că a scăpat neobservată. De acolo, ea a fugit repede prin livadă la rîpă, unde și-a băgat pioarele goale în apă rece. Îndată la suprafață a ieșit o floare mare de nisip care, rotindu-se, s-a risipit pînă cînd apa s-a limpezit la loc.“ - Fragment Ieromonahul Savație Bastovoi (n. 4 august 1976, Chișinău), pe numele său de mirean Ștefan Baștovoi, este eseist, poet, romancier, teolog și scriitor român basarabean. Astăzi viețuiește la Mănăstirea «Noul Neamț» din satul Chițcani, situat între Tiraspol și Bender, în Transnistria (parte desprinsă din cadrul Republicii Moldova). A condus revista de spiritualitate ortodoxă Ekklesia și a predat iconografia la Seminarul Teologic din Chișinău, cu sediul în Mănăstirea Noul Neamț. Este fondatorul editurii Cathisma din București. A fost și moderator al unei emisiuni televizate. De câțiva ani și-a deschis un atelier unde coase genți. Savație Baștovoi este nepotul lui Andrei Baștovoi, fost deputat în parlament și semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova. Fragment: " După ce vorbi la telefon cu Klara, Piotr Kirilovici se simți mai ușurat. Chiar și o discuție cu Kla-ra îi părea acum o boare de prospețime în comparație cu discursurile lungi și plictisitoare ale participanților la colocviul cu tema „Discriminarea — măsuri de prevenire și combatere". Piotr Kirilovici ar mai fi zăbovit pe coridor, dar se temea că din clipă în clipă ar putea începe distribuirea fondurilor și el ar putea rămîne fără nimic. Mai bine să intre și să stea cuminte la locul lui, că nici nu știi cum îl observă cineva. Pe coridor, Piotr Kirilovici simți o oarecare confuzie din cauza panourilor de pe pereți. Erau două pa-nouri albastre, cu fel de fel de pliante agățate pe ele, pe care Piotr Kirilovici nu le citise și se temea să nu fie întrebat. între panouri era o tapiserie cu ștefan cel Mare avînd în jurul capului o coroană de steluțe galbene, produsă la fabrica de covoare din Ungheni. Era evident că erau steluțele de pe steagul Uniunii Europene. Acum lui Piotr Kirilovici îi era clar de unde s-a inspirat directoarea liceului din Protigalovka în cuvîn-tarea sa despre vocația europeană a poporului moldo-venesc. Piotr Kirilovici căzu pentru cîteva clipe în visare și parcă i se păru că ștefan cel Mare l-ar privi aievea, transmițîndu-i un mesaj peste veacuri prin care îl asigură că Moldova va intra în Uniunea Europeană. în acea clipă Piotr Kirilovici hotărî că își va păstra pentru sine doar pixul și carnețelul pe care le primise de la organizatorii colocviului, iar mapa albastră cu steluțe galbene i-o va dărui primarului. După vreo două ore, Piotr Kirilovici, cu o sacoșă plină de pliante, carnetele și pixuri, stătea în bar la gară. Pe lîngă rechizite, Piotr Kirilovici mai primise un șumuiag de eșarfe galbene pe care scria: „Votați soa-rele!" Unii au primit chiar și tricouri, dar pentru asta trebuia să fii membru de partid. Piotr Kirilovici se mulțumi cu o bască albă pe care scria: „Votați cocoșul!" Cu această bască pe cap, eroul nostru bea o halbă de bere din picioare și privea televizorul. O crainică, de a cărei frumusețe tocmai se minună Piotr Kirilovici, își începu buletinul pe un ton alert: (...) “"
