Corpul copilului ne vorbeste ed.2

(Ed. a II-a) În momentul în care apare un copil în viața noastă, nu ne dorim decât să fie sănătos,fericit să nu întâmpine, pe cât posibil, niciun obstacol. Problemele ne iau însă pe nepregătite, ne simțim confuzi și neputincioși.
Citește tot rezumatul cărții Corpul copilului ne vorbeste ed.2... Ce ar fi trebuit să știm, însă nicio carte nu ne-a făcut cunoscut, este impactul pe care existența noastră înainte de concepere și cea din timpul sarcinii îl au asupra sănătății copilului. Este vorba nu despre alimentație, ci despre tot ce compune existența viitorilor părinți: fizic, psihologic, relațiile cu ceilalți, deciziile luate în cadrul cuplului, neînțelegeri de familie nerezolvate, conflicte latente. Pornind de la o afirmație a lui Francoise Dolto, unul dintre mentorii săi, privind influența istoriei părintllor asupra corpului copilului, Willy Barral construiește în această carte un adevărat sistem explicativ al cauzelor nevăzute și neimaginate care se află la baza tulburărilor psihosomatice ale celor mici, încă din perioada prunciei. Barral recurge la experiența să alături de copii autiști, și la cea ulterioară, de psihanalist, transpunând informația într-o lectură extrem de plăcută. Cartea confine o succesiune de dialoguri între psihanalist și pacient, din care se deduc limpede concluziile autorului, cititorul având ocazia de a face singur aceleași constatări. Fragment: "—Tatăl visează la copilul pe care i-ar plăcea să îl conceapă, Mama visează la copilul pe care it poartă în pântece. „Un singur suflet guvernează și mama și copilul", cum scria Leonardo da Vinci.  — Copilul visează la ziua în care va vedea lumina. Și dacă nu visează toți trei împreună viață nu își va face apariția pe lume. Nina Canault, în lucrarea absolut remarcabila pe care a intitulat-o Comment le deșir de naitre vient au foetus, vorbește cu dărnicie și, în sfârșit, pe înțelesul tuturor, despre inconștientul arhaic, citând-o, de asemenea, pe Francoise Dolto, cu referire la o conferință pe care aceasta din urmă a susținut-o la 16 octombrie 1985, la Ecole de Propedeutique a la Connaissance de l'Inconscient (EPCI), pe tema: „Să vorbim despre moarte".  Iată citatul: sunt cei care ne-au văzut născându-ne. Noi doar am continuat să fim, începând din ziua conceperii, cea în care am socotit că un cuplu își satisfăcea plăcerile în vederea unui singur lucru: acela de a se lăsa deranjat de prezența noastră; și ne-am amestecat în această diadă pentru a da năvală în fericirea lor, fără știrea celor doi. Ei bine, în zivu aceea am fost concepuți, dar fără a ști acest lucru, cu toate că dorința noastră inconștientă a fost cea care ne-a determinat să ne instalăm acolo, în această combinare a gameților materni și paterni... " După care adaugă: „Copilul este fructul a trei dorințe, dorința lui proprie și cele ale părinților săi, toți trei în calitatea for de ființe ale limbajului", așa cum afirmă prietenul meu Nazir Hamad, psihanalist, care a lucrat și el cu Francoise Dolto la îngrijirea unor copii, în cadrul serviciilor de acțiune sanitară și socială, și a unor copii adoptați sau care urmau să fie adoptați. Ceea ce îmi amintește de admirabila lui carte publicată sub titlul L'enfant adoptif et ses families's, în care el explică foarte clar ateastă extraordinară întâlnire a celor trei dorințe despre care ne vorbea Dolto, cu prilejul seminarului ei de psihanaliză. Îl citez: „Aceste trei dorințe se exprimă în felul următor: a dori un copil de la un bărbat, bărbatul existent, bărbatul iubit de o femeie; a dori un copil de la o femeie, cea pe care bărbatul o iubește; întâlnirea a două dorințe în sensul în care ele sunt vorbite și în care, grație acestei vorbiri, un copil își face deja cuib în câmpul limbajului pe care îl va primi și în care el va evolua pentru a-l cuceri și a și-l însuși ulterior. Copilul va păstra amprenta modului în care dorința părinților îi va fi instilată, urma pe care se vor grefa apoi propriii săi semnificanți."  Nazir Hamad evidențiază și el inspirația de geniu a psihanalistei Francoise Dolto care spunea, la seminarul sail de psihanaliză: „Copilul, chiar dacă nu poartă patronimul, este răspunsul unui tată la dorința unei mame; dar, în dorința lui de a se întrupa (în bărbat sau în femeie) el face, totodată, obiectul acuplării genitorilor săi. “ Citește mai puțin...