Stejarul din Borzesti

    „În ziua de 1 Februarie 1828, în casa părintească din Ulița Mare a târgului Folticeni, s-a născut Nicu, fiul postelnicului Matei Gane, băștinaș din județul Sucevei, în care satele Ganeni și Ciumuleștii-Ganel mai păstrează amintirea vechei familii moldovenești, astăzi fără urmași în partea locului...
Citește tot rezumatul cărții Stejarul din Borzesti...     Nicu Gane a avut norocul să moștenească însușiri așa de bune: nobleța boerească și dârzenie de răzas, moștenire pe care el a știut să o păstreze în tot cursul vieții lui...     Opera literară fundamentală a lui Nicu gane, o reprezintă cele trei volume de „Nuvele”, tipărite în mai multe ediții (o parte din ele se regăsesc în această lucrare n.r.).     Niciunul dintre scriitorii noștri nu a fost mai mult tradus în limbi străine, ca Nicu Gane.     Aproape toate „Nuvelele” lui sunt traduse în franceză, în germană, suedeză...     Traducerile acestea au fost apreciate, pentru că în „Nuvelele” lui Gane se reflectează specificul sufletului românesc. (vol. „Nicu Gane” de Artur Gorovei)     Lucrarea include: „Stejarul din Borzești”; „Aliuță”; „Piatra lui Osman”; „Astronomul și doftorul”; „Comoara de pe Rarău”; „Petrea Dascălul”; „Catrințas”; „Hatmanul Baltag”; „Zgârcitul”; „Duduca Balașa”; „În vacante”.           Fragment:       “El era fecior de mijlocaș și cam sărac, dar voinic ca un pui de zmeu și mândru, de fermecă toate fetele din sat. El însă își căută de sărăcia lui și nu se uită la nici una dintr-însele; și mari că trăia bine și liniștit! Iată că într-una din zile sosi la biserica din sat un popa de la un târg din vale, care avea o față subțirică și 'nalță ca o trestie, și cu niște ochi adormitori, de șerpoaică. O chema Catrină. Fudula ca toate târgovețele, ea nu visa decât fuste și rochii, cordele și capele, lucruri ce nu erau de obrazul ei și nici că se punea alăturea cu vreo fată de-a noastre.     Să te ferească Dumnezeu de fetele de popă! Ceva, ceva de-or fi sprâncenate, nu le mai ajungi cu prăjina la nas. De soi țărănesc și gărgăuni de cucoană în cap, ele sunt cum e mai rău, nici țărance, nici cucoane.” Citește mai puțin...