- Mica sirena - Noapte buna, copii!

    Departe, departe în largul mării, apa-i albastră ca floarea albastrelelor, limpede că cel mai curat cristal, și așa de adâncă, încât niciodată vreo ancoră nu i-a dat de fund, și ar trebui să pui nenumărate turnuri de biserici unele peste altele, ca să poți ajunge din fund până la suprafața apei.
Citește tot rezumatul cărții - Mica sirena - Noapte buna, copii!...     Acolo locuiește poporul mării. Să nu credeți însă că pe fundul acela ar fi numai nisip; nu, acolo cresc niște plante și niște copaci foarte ciudați, și care-s așa de mlădioși, încât cea mai mică mișcare din apă îi face să se-ndoaie parcă ar fi vii. Toți peștii mari și mici umblă printre crengile lor, cum zboară păsările printre ramurile copacilor. În locul cel mai adânc se află palatul regelui marii; zidurile-i sunt de mărgean, ferestrele din chihlimbarul cel mai străveziu, și acoperișul de scoici care se deschid și se închid, aici umplându-se, aici golindu-se de apă. Fiecare din aceste scoici are înăuntru mărgăritare așa de strălucitoare, încât cel mai mic dintre ele ar face podoaba cea mai de preț a unei coroane împărătești.     În regatul din adâncuri era zi de sărbătoare. Regele Triton își invitase supușii la un concert de gală. Cea mai mică dintre fiicele sale, Ariel, urma să-i încânte pe toți cu cântecul ei - avea cea mai frumoasă voce din tot regatul. Toți așteptau cu nerăbdare semnalul de începere, însă atracția spectacolului lipsea. Oare unde era?