Ceaiul lui Proust si alte povestiri

     „Aceste narațiuni sînt, alternant, parabole de biblică forță, cristaline coșmaruri kafkiene și fragmente de neuitat ale memoriei. Strălucitele personaje ale lui Manea pășesc calm pe marginea abisului, într-o lume unde prăbușirea valorilor morale este un dat.” (Publishers Weekly)     „Manea descrie magistral spectralitatea grotescă a totalitarismului, în toate aspectele ei, transformînd-o într-o metaforă dureroasă, tragicomică și stringentă a condiției umane.” (Corriere della Sera)     „Literatura totalitarismului a luat forme variate și măsura staturii lui Manea este faptul că aduce în acest cor al supliciului o voce distinct originală – cînd bogata, impresionistă, cînd cu umor sau lugubră.
Citește tot rezumatul cărții Ceaiul lui Proust si alte povestiri... Manea ne arată ce înseamnă a rămîne în aer, ca un acrobat care, pe jumătate deliberat, scăpă bara trapezului și nu poate decît să se prăbușească.” (Los Angeles Times)     „Scrisul lui Norman Manea se înscrie în tradiția marilor profeți ai catastrofei, Kafka, Blecher, Bruno Schulz.” (Le Monde)        Fragment:       "În fiecare vară, orașul de pe deal e înecat în verde. Verdele explodează în parcul bisericii și la Cetate și la Cabană și la Pădurice, sălciile verzi ale Răului încercuiesc orașul. Vara brazilor și a sălciilor vântură aripi mari, nevăzute, într-un clocot de aer înalt și pur, răbufniri toride, de sânge vibrând, trupul limpezit și lingav pare tras, ridicat, rotit în loc de vârtejuri astrale; se aude bulbul gros și iute în piept, timpanul se subțiază, mâinile cad și învie, umezi ochii, cerșind; genunchii sunt piatra și reci, dor tâmplele și ceafa. Dar trupul respiră lacom, despresurat. Umerii, glasul, privirea se eliberează, gâtul ars, secetos și buzele linse cu limba, de sete, hăihuiul pustiu, când acel cineva așteptat și chemat în zadar încetinește fericirea fugoasă a verii care trece în ceilalți și într-unul singur, cu sunet clar și înalt de trompetă, înălțată, la răsăritul soarelui, sus, pe deal, la Cetate... De fiecare dată și altfel în această vară, când neastâmpărul alege, pentru alt aiurit, buimăceala, furia-flamândă-feroce, fantastica fosforescență fumurie a nopților, frigul insomniilor. E o altă vară." Citește mai puțin...