Micul venetian. Antonio Vivaldi

    Cea dintâi povestire din colecția "Și ei au fost copii" intitulată "Micul venețian", ne prezintă câteva întâmplări din copilăria lui Antonio Vivaldi, celebrul compozitor și violonist italian.
Citește tot rezumatul cărții Micul venetian. Antonio Vivaldi... Scriitorul Ioan Mihai Cochinescu s-a bazat pe realitați istorice și pe documente ale epocii. Ilustrațiile foarte inspirate ale artistului plastic Sidonia Călin completează perfect fiecare moment al cărții.           Fragment:       “O, Doamne! E chiar strigoiul Umbra! Antonio se lăsă cu iuțeală pe vine și o smucește de braț pe Isabella, trăgând-o în jos, lângă el. Stau nemișcați amândoi, cu ochii strâns închiși. Prinzând curaj, băiatul întredeschide ochii și zărește pe pardoseala pieței umbră uriașă a profilului unui cap cu barbă și nasul coroiat, care se apropie de ei. Umbra cea înfricoșătoare seamănă tare mult cu Agosto, bătrânul său bunic, pe care, sub amenințările severe ale mamei Camilla, nu avea voie să-l viziteze și care trăia de mai mulți ani într-o căsuță din periferii, izolat de oameni precum un pustnic. Bunicul Agosto era croitor și coșea cearșafuri pentru orfelinatul dc la Pieță. Antonio deschide încet cutia viorii și începe să cânte o sonată de Giuseppe Torelli. Umbra cea mare se oprește câteva clipe, apoi trece liniștită peste ei și dispare pe o străduță, spre Rialto.     - E vis? întreabă, tot șoptind, fata.     - Nu știu, răspunde el. Nimeni nu știe.     Se văd primele artificii din grădinile marchizului Bentivoglio, se aud în depărtare pocnete, fluierături, bubuituri mai puterice, urale. Cerul se luminează de steluțe multicolore care plutesc, sfârâind ușor la antingerea apei.     - A lăcrimat sau mi s-a părut? o întreabă el după un timp.     - Cine? Umbră? spune ea. Unde ai mai văzut un strigoi să plângă? Bine că nu ne-a băgat în sacul de umbră!     - Tu chiar crezi grozăviile astea?     - Dar tu?”   Citește mai puțin...